De ce nu iti pasa?

-De ce nu iti mai pasa de ea?

-Nu mio pasat niciodata.

-Cum nu?

-Asa bine.De fapt nici nu m-am mai gandit la ea de atunci

-Ea da.Si cand va intalneati pe strada?

-Cand ne intalneam pe strada ce?

-Nu mai simteai nimic?

-Ti-am zis ca n-am simtit niciodata.

-Nu?Dar in seara aia cum te-ai simtit?

-Nu stiu,fericit,implinit.

-Si atunci?De ce nu mai vrei sa te simti asa?

-Dar ma simt asa.In fiecare seara.Cu alta.

-De ce?

-Ca nu am incredere in nicio femeie.

-In ea ar trebui sa ai.

-de ce?

-Pentru ca ei ii mai pasa de tine.

-da?mie nu.

-bine,dar de ce?

-Ti-am mai zis,nu mi-a pasat niciodata.

-Stiai ca ai fost primul?

-Care primul?

-Cu care a facut-o.

-Nu cred.

-Ba da.

-Asa si?

-Si,pentru ea asta conteaza foarte mult.ii e greu sa treaca peste.de ce nu iti mai pasa de ea?

-ti-am mai zis.nu mi-a pasat niciodata.

-bun si ea ce ar trebui sa faca?

-nu stiu.sa treaca peste.

-nu poate.

-nu-mi pasa.

-de ce?

-.....ti-am zis

-Ar trebui sa iti pese de cineva.Altfel devii un om gol.Fara sentimente nu suntem oameni.Esti un neom.

-Imi pasa.De copilul meu.ATAT

-Si...nevasta?

-N-am.

-Nu te simti singur?

-Nu.Pot avea cate femei vreau.

-Seara.Si dimineata te trezesti cu patul gol.Toate te lasa la un moment dat.Cand n-o sa mai ai faima ce o sa faci?

-afaceri.

-nu de bani vorbesc.ce o sa faci cu sentimentele?

-o sa stau cu fiul meu

-SI nu o sa te simti singur?

-NU.

-Si cand el creste,isi intemeiaza o familie ce o sa faci?

-O sa imbatranesc alaturi de el si nepotii mei.si o sa mor...

-O sa mori singur.

-De unde stii tu?

-Brusc iti pasa?

-Da,pentru ca e vorba de mine.

-Asa patesc toti ca tine.Au lumea la picioare.Toti vor sa stea in preajma lor.Cand isi pierd faima,nimanui nu-i mai pasa.Poate ei o sa-i mai pese,dar incepe sa fie in alta parte.Te uita si ea,asa te uita toti.Si la inmormantarea ta o sa stea doar preotul.

-Ti-am zis.nu-mi pasa de ea.Si fiul meu?

-el ce?Cat timp ai fost tu alaturi de el?

-Am fost.

-Nu ai fost.

-Da totusi tu cine esti de vorbesti de viata mea?

-Un inger.

-Nu cred in ingeri.

-Pacat.Ar trebui sa crezi.Tu nu crezi in nimeni.Crezi numai in tine si in bani.Banul te tradeaza,te manipuleaza,sa stii ca desi pari fericit eu stiu ca de fapt habar n-ai ce-i aia.Si acuma ti se intorc toate.

-NU imi pasa.

-Ba da...iti pasa,dar nu vrei sa recunosti.Si intr-o zi o sa iti amintesti de ea.si o sa iti pese.pentru ca ar fi dat totul pentru tine.Da o sa fie prea tarziu sa stii.Deja e.

-Nu-mi pasa de ea.

-Cum crezi.Eu te-am avertizat.Undeva candva,va veti reintalni si atunci pasarile vor canta.Sa iti aduci atunci aminte de mine.EU care te intrebam incontinuu "De ce nu iti pasa de ea"o sa stii atunci ca am avut dreptate.

-...

-SI iti mai spun ceva.Sa stii ca...acum e fericita.Stiu,nu iti pasa.Da e fericita...iubeste,si e iubita.Da...esti singura persoana de care inca ii e dor.O doare sa recunoasca asta...si o doare si ca vorbeste de tine zilnic.O doare pentru ca stie ca il raneste pe cel pe care o iubeste.Dar ii e greu sa treaca peste tine,desi vrea asta din tot sufletul.O doare si ca stie ce nu iti pasa.Pentru ca o doare intrebarea "de ce" Raspunde-i de ce si n-o sa o mai doara.Si poate pentru o clipa o sa te simti si tu om.

...................................................................de ce?..................................................................

ps:I love you,nu nu pe tine...fila din trecut...pe tine e ultima oara cand te deschid....pe el.si vreau sa ne fie bine.dar nu de azi.azi is obosita.de maine.

era acolo...era langa mine tot timpul...si ne intalneam din cand in cand...si ii povesteam ce ma doare...si el ma asculta...incerca sa aline durerea...ma facea mereu sa zambesc...imi zicea mereu ca toate trec...si continua sa ma asculte...imi intra in suflet si scotea afara tot din el...nu ma sfatuia niciodata cu nimic,da imi placea ca stia sa auda bataile sufletului si il consideram cel mai bun prieten.

IT'S TIME

welcome back home honey.

E timpul sa afli adevarul.Ma simt destul de puternica sa infrunt situatia.M-am saturat sa ascund acest lucru si sa ma prefac ca nu s-a intamplat nimic.A trecut aproape un an,nu stiu daca o sa iti mai pese sau daca ti-a pasat vreodata.dar eu am sa ma simt mai bine.si sincer...singurul lucru cara ma intereseaza e cum ma simt eu.E timpul sa fac lucruri pentru mine.Numai pentru mine!

poate.

Am inteles azi un lucru.Oricat as incerca sa ma apropiu iar de tine....,dimineata tot o sa gasesc gol patul desi seara l-am impartit cu tine.Pentru ca te cunosc...pentru ca asa esti....si pentru ca eu nu sunt genul ala de femeie....

cred ca daca s-ar strange toate lacrimile care au fost varsate pentru tine si toate servetelele cu care au fost sterse lacrimile alea ar iesi o tornada.Nu stiu altele,dar eu cu siguranta am plans.

Si oricat de tare as incerca sa fiu,te revad si ajung iar in starea in care am fost.Dar stii ce ma consoleaza?Gandul ca....oricate nopti ai avea companie....dimineata ramai singur.

Ai sa intelegi si tu asta candva...sau poate voi incerca eu sa iti arat...pentru o clipa...sa simti si tu cum e...sa crezi din nou in sentimente....

Poate...

Bac

iubire,cunoastere,arta,parinti,casnicie,relatii umane,revolta,libertate,sinucidere,renastere devotament,egoism,salvare.

BAC...e greu...la oral e pe noroc...la scris e pe sinucidere de creier...sau macar tocire...

crezi ca bacul imi ocupa tot timpul?da...o face...da noaptea...mi-l ocupi tu,desi credeam ca te urasc aflu ca nu exista ura fara iubire.

Mi-am vandut sufletul.

Este incitant sa cauti in ceea ce pare a fi comun,ceva special.Este interesant sa speri ca poti sa descoperi,in pustie,suflare.Este o lupta a fatalitatii,a implacabilului

NU mai stiam ce simt,pentru ca a trecut ceva timp fara sa te vad.Vroiam neparat sa se intample asta.In fiecare seara ma puneam in pat si vedeam tot felul de scenarii in care ne intalnim intamplator si incepem sa povestim.Si iti dai seama ca ai gresit,si imi dai ocazia sa iti arat cum sunt de fapt.Numai ca nu se intampla asta niciodata.

Eram foarte fericita ca evadez o zi din orasul asta si ma duc in Bucuresti.Si scap de tot,ca sa am un moment numai cu mine insumi,sa am o zi intreaga in care sa ma relaxez si sa gandesc toate lucrurile...sa am o zi in care sa stiu ca sunt la 500 de km de tine si sa incerc sa gasesc o solutie la problema asta care tinea de prea mult timp.Si chiar eram entuziasmata de evadarea asta a mea,mai ales ca urma sa ma intorc de acolo cu pungi pline de haine si cu noul catelus.Stii...seara inainte sa plec imi faceam din nou un scenariu....noi doi intalnindu-ne in avion si nimerind unul langa altul.SI tu...singur...si 1 ora intreaga in care sa pot sa iti spun tot ce vroiam sa zic de mult....

Cand am ajuns la 5 dimineata in aeroport si l-am vazut pe T,eram sigura ca inca dorm pe mine...Mi se parea ca te vad si pe tine,dar eram sigura ca inca visam...nu puteam fii treaza...nu aveai cum sa fii in aeroport...nu aveai cum sa vii si tu in Bucuresti...Nu puteam accepta ca asta sa fie adevarat.Si in negarea mea am inceput sa ma comport copilareste.Am fost de nu stiu cate ori cu avionul,prin nu stiu cate aeropoarte,stiam toate procedurile,nu era nimic nou pentru mine si cu toate astea,ajunsa in fata la check in am ramas muta si nu stiam ce sa fac.Ti-am auzit vocea si m-am intors.Da...erai chiar tu....ce ciudata mai e si soarta asta....SI da inca ma mai traversa un fior de emotie doar cand te vedeam,traiam cu intensitate clipa,tremuram ca un copil mic in fata unui lucru nou si m-am pierdut complect in fata unei situatii deloc noua pentru mine...Nu imi venea sa cred.Am plecat in sala de asteptare fara sa privesc inapoi zicandu-mi „sigur a venit doar ca sa aduca pe cineva.nu are ce cauta in bucuresti”Am crezut ca este timpul sa o iau de la capat.SI am crezut pentru un timp ca reusesc.M-am inselat.Poti fugi de multe lucruri,mai putin de tine insati.Se pare ca soarta vroia ca eu sa gasesc altfel solutia,nu fugind fara a deschide ochii,nu...trebuia sa ma intorc intai la existenta unde lasasem atatea intrebari fara raspuns,nesiguranta teama,exaltarea si dorinta de mai mult,asa ca ne-a adus impreuna intr-un aeroport la 5 dimineata.

Nu mi-a venit sa cred ca voi fi cu tine in acelasi avion nici in clipa in care T m-a intrerupt din lectura mea bagandu-mi mana in fata pentru a-mi atrage atentia.Ciudat,ambii tai colegi m-au vazut,dar tu nu,si au trebuit sa-ti spuna ca sunt acolo...si te-ai intors...ai zambit si m-ai salutat.Nu-mi venea sa cred.Simteam ca nu pot trece mai departe,fara sa stiu daca esti barbatul pe care il construisem in imagine,seara cand te distribuiam in mii si mii de roluri si vorbeam toate si nimic.

N-am apucat sa vorbim deloc ca deja eram in aeroportul din Bucuresti,si coboram din avion pe scari diferite,dar te vedeam cum te uiti dupa mine,iar eu tresaream.

In masina ma gandeam incontinuu daca sa-l sun pe prietenul tau sa-l intreb daca nu ne vedem la o cafea din moment ce suntem in Bucresti toti.Dar n-am facut asta.N-am facut pentru ca m-am gandit ca indiferenta e mai buna,si cu ideea asta am ramas pana m-am intors acasa.Imi ziceam „daca vrea sa vorbeasca cu tine vine el”

NU mi-a venit sa cred nici seara cand asteptam la coada la check in biletul catre casa si am simtit o mana pe umar.L-am vazut pe T razand ca ne intalnim din nou si m-a intrebat ce car in cusca.Am inceput sa povestim putin,m-am intors si te-am vazut,dar n-ai zis nimic...niciun cuvant...ai schitat doar un zambet.Incepeam sa cred ca toate eforturile mele sunt in zadar,incepeam sa vad ca nu esti omul care credeam ca esti.SI am avut de asteptat vreo 2 ore pana sa ne imbarcam.Si stateam ca 2 straini in colturi diferite ale aeroportului,te vedeam cum te uit,dar nu aveam de gand sa cedez si sa vin la tine.Nu avea niciun sens.Iti aratam cat sunt de slaba.

Si mi-am zis ca daca se intampla cumva sa mai nimerim unul langa celalat si din nou nu vei zice nimic,nu mai are rost.iti sunt atat de indiferenta incat nu merit sa –mi spui nici macar „ce mai faci...e dragut catelul”cum faceau majoritatea din aeroport care nici macar nu ma cunosteau,daramite sa mai fii petrecut o noapte intreaga cu mine.Dar nah,asta e....oamenii te dezamagesc zi de zi.

Si erai in spatele meu,tot timpul in care mergeam spre avion.N-ai catadicsit nici macar sa ma ajuti cu pungile cand ai vazut cum ma chinuiam.5 pungi si cusca cu caine.Ce barbat nu ar intreba macar „te descurci”nu...nu ziceai nimic....macar T saracu....mi-a zis sa am grija...de parca avea si el plumb in brate.Ce ma bucur ca ti-am dat cu cusca pe picioare jur.Incepeam sa te urasc.Simteam asta.Vroiam sa ajung acasa si sa plang.SI sa strig ura.NU-mi venea sa cred cat de tare te poate dezamagi un om.Ultima picatura a fost cursa in avion cand am nimerit pe aceeasi linie orizontala.doar T si coridorul era intre noi.Si n-ai scos niciun sunet,schitai daor zambete si te tot uitai....si T ma tinea de vorba....si apoi te-ai culcat.IN momentul ala imi venea sa-ti zic sa te duci dracului.Dar nu puteam....Pana si T radea de situatie... Cand sa-ti spun ca mi-e dor, daca tu refuzi sa-ti intersectezi privirea cu a mea? Stii tu…sa gonim de nebuni,sa ne devoram,sa nu ne alegem cu nimic si sa mai vrem…Sau poate nu stii? Nu stii,nu (mai) stii. Ai incetat sa ma cunosti atunci cand eu am transformat zidul in perne de puf…

Chiar nu pot sa cred nici acum cand scriu randurile astea cum poate fi un om atat de diferit din momentul in care nu mai vrea nimic de la tine.A fost gresala mea ca ti-am dat totul dintr-odata,dar totusi meritam o mana de ajutor sau un ce mai faci.Nu cred ca statutul tau sau fitele nu ti-au permis asta.Din clipa aia am inceput sa te urasc.N-am crezut niciodata ca voi ajunge aici.A fost chiar mana destinului...macar mi-am deschis si eu ochii sa ies din vesnicul dor si vesnica speranta...ca intr-o buna zi ma vei lasa sa iti arat cum sunt.

Nu stiu ce fel de inima mai am.Nu stiu daca acum,printre lacrimi,spun adevarul,sau realitatea lumii,asa cum o vad eu.M-a curprins o tristete teribila; o durere ingrozitoare mi-a invadat sufletul dintr-o data,parca vrand sa mi-l goleasca de tot,si definitiv,iar eu nu ma impotrivesc,ci o las. Nu stiu daca mai sunt prea multe de luat din mine. Azi mi-am dat seama ca ma doare mai mult ca oricand indiferenta celorlalti,si haosul asta in care traiesc in fiecare zi. Azi ceva parca mi-a pustiit ,dintr-o data,intr-o suflare,fiecare coltisor al sufletului,pe care candva il simteam cald.Azi ma plimb ca o himera prin casa asta mare si rece…Sunt singura,si mereu am fost. Parca nimic nu mai vrea sa se apropie de mine,sau invers,parca eu nu imi mai apropii inima de nimic…Totu-n jur se preface-n nepasare. Durerea care ma sufoca imi arde pieptul,in speranta ca poate-am sa mai simt ceva,dar nu stiu ce se intampla cu mine,nici macar nu mai visez.Oamenii care n-au vise,nu au nimic. Si azi m-am golit de vise…Am acceptat ca totul moare,ca oamenii se indeparteaza,ca unii nu se uita niciodata in urma,ca nu pot avea totul,ca sunt uneori la fel de rece ca pietrele iarna,ascunse sub stratul de zapada,am acceptat ca uneori,cand iubim,nu stim sa o si aratam,dar cum pot sa accept ca tu nu te-ai oprit sa ma privesti? Nu mai exista statornicie.Oamenii se lasa prinsi in valtori necunoscute,care le fura mai intai sufletul,si-apoi trupul.

Si da,chiar a fost o evadare reusita,pentru ca am vazut ce nu credeam sa vad vreodata : ca persoana la care tineam si in care credeam cel mai mult,e persoana caruia ii sunt complet indiferenta.

Mi-am vandut sufletul,datorita tie....l-am vandut prafului din aeroport.

Stiu.NICIODATA.

O sa ma ridic, o sa uit lacrimile de femeie vanduta pe vorbe, o sa uit prietenii falsi descoperiti de curand, o sa uit ca la greu nu sunt decat eu cu mine si o sa inteleg ca ink mai pot deschide usi.

Nu conteaza cum arati, cum vorbesti sau cum te imbraci; nu conteaza cati bani castigi si unde lucrezi. Pentru mine au contat acele momente cand fara sa vrei (sunt sigura de asta) m-ai facut fericita. Fericirea e un lucru rar pentru mine. Poate de accea m-am indragostit fara drept de replica desi la inceput nu stiam ca existi, desi te cunosteam. Ai reusit sa vezi in mine ceea ce am ascuns atat de bine atatia ani de atatia ochi curiosi incat m-am speriat la inceput… ti-am zis eu, sau ti-ai dat tu seama?

Stii ce o sa le spun oamenilor care ma intreaba de tine? Ca esti acolo undeva, intr-un moment al vietii mele in care mi-am permis sa ma schimb si sa ma indragostesc, ca esti acolo ascuns intr-un colt al sufletului meu din care nici macar eu nu te mai pot elibera. Si le mai spun ca indiferent ce ai deveni maine sau peste ani, eu nu ceea ce faci tu acum am iubit ci ceea ce ai facut candva. Eu nu rautatea si fitele pe care le ai acum le-am iubit, ci caldura aia din ochi cu care ma alintai si linisteai, eu nu vorbele tale rautacioase le iubesc ci am iubit linistea ta si tacerea ta. Eu nu aroganta ta e azi si de maine am iubit-o ci vorba dulce cu care mi-ai spus ca nu ar mai trebui sa fumez atat....

Dezamagita, ma uit in oglinda si ma rog sa plang, dar nici lacrimi nu mai am….imi vine sa urlu sa tip, ma intreb cine sunt ce am ajuns…park nu mai sunt eu , parca toata lumea e invers, e cu susu in jos. Si parka eu nu mai pot. Ma intreb prin cate trece un om ca sa se maturizeze? ca sa se invete minte… cand omul ala sunt eu, stiu raspunsul : prin toate!

Imi e dor de tine ma. Si nu, eu nu voi zice sa ne vedem. Dar daca vei zice tu, imi voi incalca promisiunea si voi veni. Si nu am reusit nimic inca. Si nu mai vreau asa. Dar nici nu mai pot fara tine mult timp...

As vrea o singura data sa adorm din nou cu tine langa mine. Si sa ma trezesc si sa fi acolo.
Stiu.
Niciodata.

Sa te duci dracu TIMPULE!

Mi-am promis ca nu o sa mai existe niciun alt post despre tine. Ca s-o fi saturat dracu lumea de mine si de tine, de acest NOI ce continue sa existe si sa nu, de atata timp.
Dar spune-mi tu cum sa nu scriu cand ma trezesc in miez de noapte transpirata si plangand, cand ma ridic din pat fara sa stiu unde ma duc, cand deschid calculatorul si-mi verific mailul fara ca eu sa astept ceva anume.

Ma urasc pentru fiecare moment in care te-am iubit si pentru fiecare moment in care in mine s-a trezit speranta

Urasc faptul ca altele au avut parte de lucruri pe care mie nu mi le-ai oferit niciodata, de momente pe care nu ai stiut sa mi le dai. Urasc ca altele sunt fericite alaturi de tine, pe cand eu am avut parte doar de drumuri alergate in planset pentru a-ti arata cat de iubesc. Tot ce am incercat s-a lovit de bariera indiferentei tale. Egoul tau si nevoile tale mai presus de ale noastre m-au facut sa inteleg ca nu are sens…

Nu are sens nici acum, felul in care ma trezesc in fiecare dimineata cu lacrimi in ochi. Nu are sens pentru ca iubesc. Nu pe tine, de la tine nu a ramas decat povara aceea cu care ma trezesc in fiecare dimineata si dispretul pe care ti-l port.

Am ingenuncheat definitiv.Nu mai am putere sa ma ridic si sa continui.Nu mai cred in nimic, chiar n-am cum.
Mi-a spus cineva ca putere gasesti usor.Trebuie doar sa te gandesti daca lucrul pentru care trebuie sa te ridici merita cu adevarat.Cred ca de aici porneste tot declinul.Ca sunt constienta ca nimic din ce duce spre tine nu mai merita osteneala. Si cu toate astea nu ma pot ridica...
Imi doresc din tot sufletul sa te uit...si nu pot...

si doare la dracu atat de tare...ca am impresia ca desi am spus asta de n ori,tot n-am spus-o destul de mult ca sa stie lumea intreaga cat doare...ca sa stie lumea cat tin la tine...ca sa stie lumea ca acum curg lacrimi doar la gandul ca in cateva zile pleci...si nu te mai intorci...si n-o sa te mai vad vreodata...si am asa o vaga senzatie ca n-o sa te vad nici inainte sa pleci...si asta o sa doara si mai tare....la naiba...si ma doare si ca n-am apucat sa-ti spun acel ceva ce vreau sa ti-l spun de mult...care pentru unii ar parea o prostie,dar eu chiar m-as simti mai usurata....si ma doare faptul ca te vreau...si nu te pot avea...si aud cum te distrezi prin diferite locuri...si la dracu eu nu pot merge ca am bacul....am bacul in 3 saptamani si eu de doua zile plang incontinuu....moamaa...cat adevar era in piesa aia "you can''t eat,you cant sleep,when u love someone...."da uite recunosc...sunt proasta pentru ca...tie cred ca nici nu-ti trece prin cap macar ca ma mai gandesc la tine...cand de fapt nu ma mai gandesc la nimic decat la tine...

la naiba ca imediat e august...e august si trece un an de cand ne-am cunoscut...si desi ar trebui sa fie totul mai bine acum e cel mai rau...am sperat ca cu timpul ma voi schimba...am sperat ca timpul va sterge tot...ca timpul ma va ajuta sa uit...mi-am pus toate sperantele in timp si m-am inselat amarnic...i-am intins mainile larg si m-am bazat pe faptul ca incet mi le va lipi din nou de corp,dupa ce imi va da o imbratisare...imbratisarea de confirmare ca am trecut pragul uitarii...ca sunt libera....ca pot iubi din nou si ca nu mai imi pasa deloc de tine....dar nu...am intins mainile si tot ce a facut timpul a fost sa lase vantul sa sufle printre ele....de parca vantu mi-ar putea alina mie durerea,....de parca vantul m-ar putea ajuta pe mine sa te uit.....asa ca la dracu cu tine timpule....oricine ai fi....te urasc pentru ca nu tii cu mine....te urasc pentru ca nu ma ajuti niciodata...si te urasc cel mai mult pentru faptul ca nu ai putut sa accepti o mana intinsa spre tine care era ca un strigat de ajutor.....

aaa...si te urasc pe tine...dragul meu crazy frog...da chiar te urasc...te urasc pentru ca te iubesc atat de mult incat nu te pot uita...si te urasc pentru ca ai reusit sa atragi timpul de partea ta...si te urasc pentru faptul ca pleci si ca n-o sa spui nici macar adio....si te urasc pentru faptul ca nu ai vrut sa ma cunosti asa cum is de fapt...nu asa cum eram intr-o seara si te mai urasc si pentru faptul ca nu mi-ai dat sansa sa-ti zic ce aveam de zis...

te urasc si te iubesc in acelasi timp si pe deasupra te mai si apreciez....pentru ca stapanesti foarte bine timpul.....asa ca spune-mi...te voi uita vreodata?

inainte sa pleci sper sa iti amintesti ca inca nu mai invatat sa fiu tare daca pleci....

Escape

Simt nevoia sa ma detasez rapid de absolut tot. Sa fug undeva departe si sa nu mai stiu nimic din ceea ce stiu acum. Sa nu ma mai intorc niciodata...

Sa uit toate persoanele pe care le cunosc,ma rog aproape toate...ca sunt si care chiar merita,putine dar sunt,si se stiu ele foarte bine... sa uit tot ce am facut pana acum, sa ma uit pe mine, asa cum sunt acum. Sa nu-mi aduc aminte nici cum ma cheama, nici cati ani am, sau cand m-am intristat ultima oara.

Vreau sa uit chipuri si zambete, sa uit locurile in care am fost, sa uit toate intamplarile prin care am trecut, sa sterg absolut tot cu buretele. Sa am din nou creierul la fel de neted ca atunci cand eram bebelus. Sa-l umplu cu informatii noi, dar in alta parte, cat mai departe de tot ce acum reprezinta "lumea mea". Vreau o alta lume, o alta personalitate, sa fac lucrurile diferit si sa pot sa am incredere in oameni fara ca acestia sa profite si sa ma raneasca.

Am mai scris despre asta, am scris cat de mult imi doresc s-o fac si o voi face intr-o zi, curand, cand n-o sa-mi mai pese de sentimentele si dorintele celorlalti...

O lectie despre viata

azi am aflat lucuri noi,de fapt chiar pot spune ca ziua de azi a fost o lectie....

am trait in minciuna in tot timpul asta...m-am mintit ca pot sa iau totul de la capat si sa te uit...te-am vazut din nou si mi-am dat seama ca nu pot...

m-am mintit ca am multi prieteni adevarati,dar mi-am dat seama ca de fapt am foarte putini...daca stau sa ii numar nu cred ca trec peste 3...

m-am inselat mult in priviinta cuiva,pe care in ultima vreme chiar o numeam prietena.Mare gresala...n-am vazut in viata mea o persoana mai pe interes.....n-am vazut in viata mea o persoana mai prefacuta...mai falsa....de fapt...cred ca in clasa a 9 cand n-o suportam stiam eu ce stiam...credeam ca e altfel...ma rog...n-am crezut niciodata ca voi ajunge sa zic ca ce credeam in a 9 e mult mai bine decat ce cred acum...dar e adevarat,in viata nu trebuie sa zici niciodata "niciodata"...macar bine ca ca mi-am dat seama..tarziu da...dar e ok si asa....

si cum o lectie nu e niciodata scurta....am aflat lucuri...despre tine...e greu la naiba...ti-e greu...nu imi vine sa cred cate s-au adunat pe capul tau...si cand ma gandesc ca una poate e asa putin si din cauza nebuniei mele...sau nebunie ar fii sa afirm ca  e vina mea?nu stiu...e prea nebuneasca treaba sa stiu care e nebunia...si oricum...care e definitia termenului "nebunie" in zilele de azi?

la naiba e greu...e a dracu de greu...si mi-e a dracu dor de tine....dor de mare...dor de o terasa...dor de un pahar de sampanie in lounge-ul din Obsession...dor sa nu mai doara...de fapt...mi-e dor sa nu mai imi fie dor...

Changes.Si ceva pentru cea mai speciala EA

pentru el :

sa-ti spun ceva. ma intorc cu spatele si plec. si nu ma mai uit inapoi. mi-ar fi fost greu sa-ti soptesc asta in fata, in ochi, in ochii tai adanci care m-ar fi privit nedumeriti. mi-ar fi fost imposibil sa-ti vad zambetul transformandu-se in grimasa de durere. n-as fi putut sa-ti vad frumoasele maini framantandu-se. nu ma mai uit inapoi, nu. dar tu nu stii asta. si n-o sa intelegi niciodata.E mai bine asa si-am mai zis,raman doar eu si cu mine In speranta ca-ntr-o zi totul va fi mai bine.

Am motive,multe.Orice amintire ramane.Stiu.Si mai stiu ceva.Ca e extrem de greu sa te trezesti dimineata si sa zici "de azi incep o viata noua"chiar daca nu vrei sa te doara,sa te afecteze,nu poti....sunt multe la mijloc dar in primul rand e speranta care nu moare usor....vrei sa crezi ca tot ce se intampla e doar un cosmar dinc are te vei trezi curand,iar el iti va fi mai aproape ca pana acum...dar nu e...si vezi cum totul isi pierde sensul...nimic nu mai e cum a fost...desi inca imi doresc asta si inca astept momentul in care sa aud"poate se mai merita o sansa" dar...imi tai singura aripile si incerc sa fiu realista si sa inteleg ca asta nu se va mai intampla...oricat mi-as dori eu.Dar nu astea sunt motivele.Deloc.

O persoana inteleapta,pe care n-am stiut sa o apreciez in ultima vreme mi-a zis candva : ce rost are sa te stresezi pentru o persoana care nu da doi bani pe tine?la care nu-i pasa de tine.Oricum nici asta nu e singurul motiv.Pur si simplu e timpul sa imi iau viata in brate.Si viata nu se masoara in momentele in care sufar dupa tine sau privesc cu nostalgie la clipele care au trecut si nici in momentele in care te mai vad pe strada.Faze o sa mai fie multe,dar nimic concret.Niciodata n-o sa iti pese si oricum nu are rost.Imi fac rau mie,ma injosesc degeaba...si ii las pe toti sa isi faca o alta parere despre mine...cu ce scop si la ce bun?Pentru tine?Nu meriti atat.Nu meriti deloc.Vreau sa fiu cum eram inainte....am ajuns intr-un hal jalnic,am ajuns sa imi fie jena de felul in care ma port si de impresia pe care o las...fara sens.Daca ma vrei cu adevarat o sa lupti pentru mine,nu o sa stau eu sa bocesc dupa clipe trecute NU...si nici no sa mai merg prin locuri ca sa te vad,si nici no sa mai imi pese ce mai faci...NU mai vreau sa stiu nimic.Vreau sa fiu o alta EU cea din inainte.O sa fie greu?Poate...pentru ca e greu sa demonstrezi ca te-ai schimbat...dar nu-mi pasa...pentru ca cine ma apreciaza si ma cunoaste o sa stie exact cum is si o sa inteleaga si cine nu,nu merita...

E de ajuns.

pentru ea:  Ce esti tu pentru mine nu cred ca pot explica in cuvinte,esti persoana care ma ajuta atunci cand am nevoie,umarul pe care plang de fiecare data,cea care stie sa spuna cea mai portivita vorba in momentele grele,cea are ma accepta asa cum sunt fara sa incerce sa ma schimbe dupa bunul plac,cea care stiu ca imi este aproape si la bine si la greu,singura care a crezut ca ‘visul’ meu ma va face fericita,care m-a sustinut in dezicia luata si care nu avea de gand sa ma abandoneze pana nu-mi atingeam sopul,cea care a trecut cu vederea rautatile din jur doar ca sa nu rupem aceasta prietenie care dureaza de aproape 3 ani de zile si care devine din ce in ce mai puternica pe zi ce trece.

Dar cu toate astea nu stiu daca te-am apreciat la adevarata valoare,am fost rea, egoista si nerecunoscatoare dar tu m-ai vrut exact asa cum eram,iar acesta este prilejul meu de a-ti multumi ca m-ai suportat atata timp si ca ai fost SINGURA care a avut grija de mine in tot acest timp si pe care au preocupat-o problemele mele.

Chiar daca aveai altceva mai bun de facut mereu stiai sa gasesti cea mai buna cale sa ma calmezi sau sa ma faci fericita iar pentru asta...iti spun ceva din suflet...TE IUBESC...si imi cer scuze...nu's perfecta...as vrea doar sa fiu cum eram inainte...sa radem cum o faceam inainte si depresiile sa le impartim impreuna...sa ne sprijinim si sa ne ridicam impreuna...una pe cealalta...cel putin tu ma ridicai...sper ca faceam si eu la fel...cel putin banuiesc ca incercam...

As da timpul inapoi.Am facut multe greseli....dar stii...n-am puterea sa intorc timpul in schimb am puterea sa incerc sa fac lucrurile cum erau inainte.S imi doresc asta extrem de mult...

A...si mai vreau ceva...sa ITI MULTUMESC...chiar fara sa iti dai seama...m-ai ajutat foarte mult...si chiar mi-ai deschis ochii...mi-ai explicat prin felul tau lucruri care alti din start incep sa le judece,dar tu n-ai facut asta...si asta conteaza si inseamna foarte mult...chiar daca nu iti vine sa crezi...

E trist,dar sper sa vina vremuri bune...si abea astept umflata de pe terasa de la Tibi...si toate povestile,chiar si certurile dinainte de Tineretului....si mai sper ca ai sa ma intelegi cum ai facut si pana acum...si sper ca nu mi-am dat seama de lucruri prea tarziu....si mai sper si c-ai sa ma ierti,desi stiu ca tu nu dai a doua sansa.

SPER...va fii bine...ne descurcam noi cum ne-am descurcat mereu...mai stii?Era propozitia noastra preferata?Cum de am pierdut-o?

ploaie de ganduri...ploaie de dor

Sunt lucruri despre care mi-am promis ca nu voi mai vorbi, nici scrie si nici picta. Sunt lucruri pe care refuz sa le mai aduc vreodata la suprafata, dar ele exista. Incerc sa le tin departe, sa le ascund undeva, sa uit ca le stiu, ca pe unele le-am trait, sa uit ca poate, doar poate, as vrea sa dau timpul inapoi. Apoi ma gandesc ca poate as vrea de fapt sa dau timpul inainte, sa fac totul sa se deruleze mai repede, sa-mi ia din ce in ce mai mult timp sa-mi amintesc detalii. Apoi poate as vrea o pastila pentru uitare si poate sa se poata sterge cuvintele mele in timp ce le scriu... 

Retraiesc azi din amintiri, momente in care tremuram de placere si durere in acelasi timp.Imi amintesc plangand de momentele cand eram cu zambetul pe buze langa tine pe scaun si te priveam navingand pe internet.Imi amintesc cand tremuram in pat sub mana ta, imi amintesc cand faceam dragoste pana nu mai puteam, pana nu mai aveam amandoi putere sa ne ridicam dintre asternuturi.Imi amintesc cand ma priveai cu ochii tai dornici sa facem dragoste, imi amintesc de atingerile tale si pielea mea plange dupa mangaierea ta, imi amintesc de cafelele baute impreuna si saruturile furate unul altuia..Imi amintesc de primul sarut, imi amintesc de prima noapte de amor, de stangacia mea in pat in timp ce ne straduiam sa iasa cat mai bine.Imi amintesc si zambesc printre lacrimi de prima convorbire la telefon, de prima intalnire si de prima….Imi amintesc de tot si retraiesc fiecare moment, pentru ca numai cu tine pot sa traiesc momente neregretabile mereu, moment de moment ma faci sa uit de problemele cotidiene, ma faci sa ma simt femeie.Fiecare atingere imi da putere pentru a trece peste tot, fiecare zambet, sms, apel…orice….daca e de la tine…si totusi…

Probabil daca as incerca acum sa pun pe hartie cele cateva momente petrecute impreuna as face o gresala.Dar greselile sunt specialitatea mea.Si oricum niciodata n-am sa pot exprima in cuvinte ce am in suflet,ce am trait...ce am simtit...si totusi...

Mai tii minte primul sarut?Momentul acela perfect...cred ca cel mai perfect prim sarut din viata mea.Intotdeauna am avut impresia ca primul sarut e special,are ceva aparte.Dupa el celalate vin de la sine...dar primul...aduce mister,asteptare,freamete...dorinta si in acelasi timp suspans...se intampla cand te astepti mai putin,si totusi il anticipezi prin privirea cu subinteles de dinainte.Asa a fost si primul nostru sarut...Dansam intr-un club..cu multa sampanie in jur,cu multa lume in jur...a urmat hitul verii 2009...nu cred ca este cineva sa nu-l stie "somebody told you how much I love you"...si cantandu-mi versurile astea m-ai luat in brate...si mai pupat pe obraz,ai zambit si apoi privindu-ma in ochi te apropiai....si ne sarutam....Recunosc mi se parea extrem de ciudat ceea ce mi se intampla...ne cunosteam doar de 2 ore..dar aveai ceva aparte...si desi totul a fost mai degraba cliseu...m-a cucerit scena...

Mai tii minte cum stateam,in aceeasi seara pe canapea,ne priveam si zambeam...incontinuu...si imi ziceai ca incerc sa te innebunesc prin felul cum dansez....imi ziceai "baby"...si suna atat de frumos...si apoi in masina,dupa ce m-ai asigurat ca poti conduce,ca nu ai nimic...si ai pornit muzica...si era piesa aia...piesa aia care o ascultam eu tot timpul cu un an in urma,niciodata nu ma regaseam in versuri,dar imi placea...si ce m-am bucurat ca o auzeam din nou...si de data asta chiar se potrivea...si mai stii momentul ala care mi s-o parut cel mai frumos care mi s-a intamplat vreodata intr-o masina...cand era versul "i can't resist the way you touch me baby" si tu mi-ai pus mana pe picior si ma mangaiai pana sus,sub fusta...si nu te uitai la drum,te uitai la mine...si zambeam amandoi....si la tine...lupta mea cu propriile-mi ganduri (Bine ca te uiti la mine cu ochi de vultur care abia asteapta sa isi devoreze prada.Ma privesti complice si simt cum cedez si nu vreau sa cedez….nu azi…nu …nu acum…si totusi iti simt mainile in mainile mele si te vad peste mine in pat.Cedez…cedez sub greutatea ta ce ma apasa placut….si ma simt mica si neajutorata…pierduta in placere si privire dura..pierduta in ceea ce imi doresc in fiecare zi.Simt respiratia ta rapida pe gatul meu si ceva umed coboara pe san….ah, doamne cat te doresc….) n-are rost sa insir noaptea aia...s-au intamplat prea multe...era totul prea perfect...

Mai tii minte cand m-ai dus acasa cum radeam amandoi in masina?cum ne priveam?cum iti dadeam eu indicatii pe unde sa mergi si tu te uitai la mine nu la drum?cum am ramas in fata casei in masina si nu puteam cobora...stateam si ne uitam unul la altu...si stiam ca aia o sa fie singura seara in care mi-ai spus "baby",dar totusi ceva nu ne lasa....sau cum am ras de prietenul tau cand m-a intrebat daca plecam impreuna in vacanta intr-o tara mult mai calda,doar noi doi...eu si cu tine...am ras atunci,acum chiar mi-as dori asta....

Mai tii minte cand stateam eu seara pe canapea dupa ce m-am pierdut cu o prietena in cartierul in care stai si taximetristul n-a stiut sa ne duca si cainii ne fugareau si o spanioloaica despre care am aflat luni mai tarziu cine era de fapt ne-a dat o harta...si cand in sfarsit am ajuns la tine m-am asezat in celalat capat al canapelei si n-am zis nimic.Nici nu te-am intrebat ce faci.Si tu citeai despre tine pe internet si trisam si eu uitandu-ma ce scrie?Mai stii ce ciudat ne comportam?Cum ma uitam la tine si nu ma puteam opri din zambetul ala talamb,si cand te uitai si tu ma faceam ca ma uit in alta parte si tu la fel?Cand imi puneai intrebari la care iti raspundeam de dragul de a nu te lasa cu vorba in gura?Si cum s-a sfarsit comportamentul nostru prostesc cand a cazut prietena mea in mijlocul casei si am inceput sa radem...si ne uitam unul la altu...si imi venea sa iti sar in brate...sa repetam noaptea aia...

Mai stii cand ne-am intalnit la mall intamplator si ti-ai facut loc,dand doi prieteni din fata mea la o parte,bagandu-te printre ei,numa ca sa ma pupi pe ambii obraji sa ma intrebi ce fac , sa zambesti si dupaia sa pleci?

Mai stii cele cateva dati cand ne intalneam in clubul care ne-a facut cunostiinta si dansam...si ne uitam unul la altul...si fredonam piese triste?Mai stii cand dansam spate in spate,ca sa nu isi dea nimeni seama pe "every step you take" si ne intoceam unul la altul din cand in cand si zambeam?Sau cand ma masai pe umar,sau imi ziceai ca fumez prea mult...sau te uitai peste tipa care vorbea cu tine , imi zambeai si imi trageai cu ochiu si te uitai mirat cum de prietena mea vine si te pupa si eu ma intorc fara sa iti dau prea multa atentie.Daca ai stii cat de mult ma abtineam in momentele alea...imi venea sa te trag de mana si sa fugim...Sau mai stii cand m-ai gasit pe coridorul clubului,inspre iesire...vorbeam la telefon cik...defapt ma prefaceam,pentru ca am vazut ca vrei sa pleci si nu vroiam sa pleci fara sa ma saluti,asa ca am fugit roata prin tot clubul ca sa ajung inaintea ta...

.si ai venit la mine....si m-ai pupat in coltul gurii,m-ai prins de obraz ai zambit si te-ai dus sa iti iei haina...si eu in prostia mea am iesit afara sub pretextul ca nici acolo nu aud...si ai mai venit odata la mine....tin minte perfect...afara ploua...si eu stateam si vorbeam la telefon...ai venit si m-ai intrebat daca mai stau...nu stiam ce sa raspund,incercam sa-mi gasesc cuvintele,incercam sa formulez o propozitie coeerenta,care sa iti dea cat de cat de inteles ca as da orice sa plecam impreuna si n-am putut decat sa iti raspund "nu stiu"...si tu mi-ai zambit si m-ai pupat din nou...mi-ai zis sa am grija de mine,m-ai luat de mana...zambeam si nu puteam zice nimic...ploua si nu imi pasa...m-ai lasat de mana si ai plecat...mi-am dat dupa aceea seama cat de caraghioasa am putut arata in fata ta cu telefonul la ureche,vorbind lucruri importante si cand ai venit tu la mine,tot ce mai faceam era sa stau cu telefonul la ureche si sa nu mai vorbesc nimic....dar a meritat...pentru ca te mai vedeam zambind...

Sunt multe...multe amintiri...dar fiecare deschide o cicatrice in plus de pe suflet...fiecare cuvant e o speranta in plus……fiecare zambet de atunci s-a preschimbat in lacrima de acum...

Devin melancolica de fiecare data cand imi amintesc, sa fie un regret ca nu am trait totul cu tine?Iti duc dorul sarutarilor pe gat, duc dorul mainilor tale pe soldul meu, duc dor de tot.

Stii...cand mi-ai zis ca fumez prea mult ma gandeam doar la un singur lucru : daca fumez mai mult reusesc sa inec amintirea in fum de tigara? Si daca nu, cand expir fumul, iese si ea odata cu el? Vreau sa fiu noua si necunoscuta. Vreau sa ma intrebi despre trecut si sa-ti spun ca nu am unul. Vreau sa ma intrebi daca am iubit vreodata si sa-ti spun zambind ca nu, n-am iubit niciodata. Sa te intreb eu cum e sa iubesti. Intreaba-ma daca am suferit si-ti spun ca nu. Intreaba-ma ce am trait si-ti spun nimic. Intreaba-ma ce e minciuna si iti spun ca nu stiu.Ofera-mi o cafea si vreau sa-ti spun ca ii simt mirosul pentru prima oara, ca nu am mai gustat vreodata asa ceva. Intreaba-ma ce am visat caci n-am visat nimic si nu stiu sa visez si nu vreau sa invat. Intreaba-ma pe unde am fost, ce locuri am vazut, sa afli ca nu le cunosc, ca vreau sa ma minunez de ele pentru prima oara.Ma intreb cine as fi daca nu as sti ca sunt eu. As vrea naivitatea suferindului de amnezie si lipsa de experienta a scolarului. As vrea superficialitatea cititorului de tabloide si as vrea privirea analitica si zambetul reflex ale nou-nascutului. As vrea entuziasmul adolescentului si speranta prospetei mamici. As vrea caldura unui catel de doua saptamani si somnul sau linistit...

…e vina mea ca am plecat…e vina ta ca m-ai lasat sa plec. Nu-mi mai vorbi, caci vocea ta nu mai calmeaza, vocea ta stoarce lacrimi. Pleaca din viata mea, dar inainte sterge toate urmele pasilor tai…ia-mi toate amintirile cu tine ca au devenit mult prea grele ca sa le mai car, dar, totusi lasa-mi ceva…lasa-mi certitudinea ca am fost fericita candva, undeva, cu cineva.

TE IUBESC...chiar daca nu-mi vine sa cred ca spun asta si ca doare imens...te iubesc,dar trebuie sa te uit....sunt curioasa daca o sa reusesc in sfarsit sa nu mai fac o diferenta intre TREBUIE si ASA O SA FAC...

mi-e dor...mi-e teama...dar totusi parca cel mai tare mi-e dor...

Vreau sa tin dragostea in buzunarul de la piept si cand nu o mai doresc, sa ii dau drumul si sa zboare departe. Vreau sa tin totul in palma stanga si, atunci cand imi departez degetele, sa se scurga firicele, ca nisipul. Sa vina cate un val si sa stearga orice urma, sa duca in larg tot ce poate. Pastreaza tu tot, mie nu-mi lasa nimic.

Spin-Ploaia
Asculta mai multe audio Muzica »

...ganduri scapate de sub control...amintiri evadate din colivie....

Stie ca uneori singuratatea din jur ii va apasa atat de tare pe umeri si ii va strivi mereu ultima urma de incredere pe care o mai are... si totusi zambeste...

A invatat ca nu poti avea totul pentru totdeauna... si a invatat ca uneori nu poti avea nimic...

Cand a crezut in altii, a cazut intotdeauna prea tare, iar mersul inapoi nu poate fi mereu o solutie... drumul se intinde mereu inainte si o sa merga pe el chiar de-ar fi ca zambetul sa doara prea tare...

Inainte credea ca pentru a bea cea mai buna cafea, e de ajuns sa astepti o dimineata speciala... acum stie ca pentru a bea cafeaua perfecta are nevoie de o cana potrivita...

Uneori nu mai vrea sa creada in caldura dintr-un sarut sau in momente romantice,mult prea perfecte... alteori faptul ca asculta aceeasi piesa uitandu-se la o poza tine locul unei nopti de August...

Demult, privindu-i ochii senini si ascultandu-i glasul bland, stia sa creada in fericire si in paradisuri copilaresti... acum stie doar ca ii e cumplit de greu si ca ii lipseste in fiecare clipa...

Daca ar putea, macar pentru o secunda, sa ii vorbeasca, i-ar spune doar atat : "Mi-e atat de dor de tine!"... apoi ar plange impreuna si s-ar strange in brate...

Stie ca poti pierde definitiv pe cineva si ca ingerii nu pot face mereu minuni... si totusi zambeste...

am stiut sa te pierd intotdeauna printre stele si sa te gasesc mereu in ganduri fara ecou...

Tin minte si acum momentul in care te-am cunoscut,erai acel om dur..dar totusi copil,aveai privirea aia care parca te tinea la distanta dar totusi se putea vedea ceva in ea,acel ceva bun,aliura aceea de “baiat de neatins” dar totusi mi-ai spus ceva,nu as putea spune ce,dar in mintea mea ai ramas mult timp..Nu am putut uita ochii aceia care pareau atat de duri in comparatie cu ai mei care te priveau relativ cu teama...Mi-am invins teama pentru prima oara in viata...dar am cedat ochiilor tai mult prea usor...m-am lasat prada momentului...Mi-a fost greu apoi sa recunosc ca nu vei putea fi al meu din nou..Si am lasat toate sperantele sa moara.Ma vedeam un “prea copil” pentru tine.Desi imi doream sa te stiu al meu,am renuntat.A trecut ceva timp de atunci dar totusi..nu te-am putut sterge din minte.... Nu pot concepe ca asa ceva sa se termine atat de brusc si de sec... Alaturi de tine am simtit lucruri incredibile si am facut lucruri pe care nu credeam sa le fac vreodata... Nu vreau sa ma gandesc ca povestea are si un sfarsit... dar ma uit acum langa mine si tu nu esti aici... Erai motivul pentru care ma trezeam dimineata si uitam sa mai adorm seara... erai viata pentru mine... M-ai ucis fara sa clipesti... Dar tu nu mai existi pentru mine... esti doar o umbra in intuneric... Nu ai existat niciodata... ma rog...aproape niciodata...ai fost doar un fluture ce moare dupa o zi de viata... 

Ce incepe ca un vis ... se termina ca un cosmar...

Cand?

Te-am evitat nopti la rand…Inchideam ochii nopti la rand gandindu-ma la altceva.Sau macar incercand...aveam impresia in toiul noptii ca ochii imi sunt cel mai mare dusman...dar si cu ei inchisi te vedeam...si incepeam sa plang...desi stiam ca tie nu ti-e sete...Si strangeam toate lacrimile pe o batista...ca sa o arunc...ca sa arunc tot ce simt si tot ce imi aminteste de tine...dar nu stiu cum reuseai sa scoti toata durerea din batista si sa mi-o dai inapoi...si eu o primeam...ca un copil care nu si-a invatat lectia...uitasem ca si apa cand fierbe scoate aburul afara...scoate raul,dar nu-l ia inapoi...eu in schimb,il acceptam...si ochii ajungeau sa se scalde din nou in amintire.Doare stii?Dar...e de ajuns sa iti simt parfumul ca sa te ador...
E cada plina si apa curge continuu...dar nu-mi pasa ca voi face inundatie . Ma simt sufocata, dar nu,nu e din cauza apei.E din cauza parfumului. Ma spal de tine de parca as fi intrat in cenusa.Si frec apasat cu buretele fiecare centimetru de piele fara sa ma doara  macar ca o sa raman fara ea.
Am terminat…ma linistesc si rasuflu greu…respir cu gura deschisa si indepartez aburii de deasupra apei. O parte din spiritul meu pleaca cu ei…

Oare am scapat acum de tine?
Imi tin respiratia si imi afund fata si parul in apa… cum ar fi sa raman acolo? Sa am curaj sa ma sufoc incet si dureros? Dar nu, pentru asta imi esti de ajuns tu, nu-mi trebuie alta otrava si oricum nu meriti chiar atat. Scot capul si-mi izbesc pletele de spate..Simt picurii de apa scurgandu-se reci pe sira spinarii.
Imi strang picioarele la piept si ma fac mica…intind mainile in fata.Mainile nu ma asculta…te cheama ca atunci...
Strang in palma apa care se roteste in cercuri cu spuma.Inchid pumnii si apa dispare ca si imaginea ta si mi-e teama sa deschid din nou palmele, stiu ca apa-ti va oglindi ochii. As vrea sa nu ma gandesc la tine si tocmai de asta ma clatesc repede si ies din cada…Ma infasor intr-un prosop si imi aduc aminte ca radeai de mine cand ma intorceam de la baie tremurand “ce faci?…”...iar eu pierzandu-ma iti raspundeam "nimic" si zambeam cuibarindu-ma langa tine…si tu ma acopereai oarecum mirat de faptul ca eu tremur cand afara sunt 38 de grade si tu nu mai poti de cald cu ventilatorul pe tine...si ma luai in brate...de ce nu am avut atunci puterea sa impietresc momentul?
Nu mai imi ramane nimic de facut decat sa ma adun si mai strans in prosopul greu si sa ies grabita din baie…
Ma arunc in pat,nemiscata masor tavanul cu ochii. Incerc sa ma gandesc la altceva, incerc sa cant doar ca sa iti acopar imaginea, dar imi vine in gand aceeasi melodie trista…si mi-e frig...si tu nu esti sa ma acoperi...si afara e iarna...si simt ca inghet...simt ca am puterea sa impietresc momentul...pentru ca mi-e frig..pentru ca nu ma pot misca...si mi-e ciuda pe mine...mi-e ciuda ca n-am putrea sa fac unele lucruri...
Trec minutele si intra mama in camera:
“Da?”
“Domnisoara, cred ca ai facut inundatie!”. Ma ridic ca un cub de gheata si ma grabesc sa inchid apa..ca si in alte dati am uitat-o deschisa… E ok! Pe ea o uit, dar pe tine cand?

?

 

Journey into time...

Take a quick break from your daily life and lets take a walk.

Altough everyone will go straight ahead,we should better let them all go and just watch them leaving,living their life,walking down the street...

Lets leave everyone behind us and take a few steps back,make a journey back in time,looking back to the place and moment  we've met...stay there and just remember...

I don't know about you

I don't know what you really like

how you really are 

how you live your life

how you spend your days

how you feel

how you think

what you want and what you don't

whome you love 

whome you hate

...so I can't say I know you because I don't know anything about you....except of what I read from the magazines or what I see at Tv...except of the moments when we are together.But that is enough...A moment was enough for me to fall in love with you.

"You had me at hello"

How can this be possible?

How can you feel in love with a person of who  you don't know anything except the way he:

walks

talks

kiss

feel happy

feel satisfied

makes love

sleeps

dance

drinks

eats

his name

his age

where he lives

what he drive

looks at you in different moments...

Is that enough?If not...how can I be in love?Or if what I feel isin't love....than how do you call it?

When?

Mi-am dat seama ca ma mint din nou.

Ma mint atat de bine incat am ajuns sa ma cred.

Ma mint ca imi place de altii

Ma mint ca te-am uitat

Ma mint ca esti urat 

Ma mint ca am reusit sa trec peste tot

Ma mint ca pot sa iubesc pe altu

Ma mint ca pot trai fara tine

Ma mint ca de fapt am avut doar impresia ca tin la tine

Ma mint zicand ca e mai bine asa

Ma mint incercand sa cred toate cliseele

Ma mint dimineata cand vad ca e o noua zi si zambesc,desi nu-mi vine deloc sa fac asta

Ma mint ca nu ma mai gandesc la tine

Dar ma mint...hai inapoi langa mine...nu mai pot fara tine,nu mai pot jur....curg lacrimi si le simt ca si cum ar curge sange...macar de ar curge tot...sa mor...daca as sti ca asta m-ar aduce langa tine,as muri,caci oricum deja sunt moarta...sunt moarta fara tine,desi par in viata,desi par fericita,desi tie ti se pare ca imi merge bine,de fapt lucrurile nu stau asa deloc.Ma lupt cu mine insumi zi de zi,ma lupt cu toate sentimentele,ma lupt cu minciunile,ma lupt cu orice...dar pierd mereu si tu castigi....castigi fara ca macar sa stii ca te lupti pentru ceva.Si atunci ma intreb....e asta o lupta dreapta?Cu siguranta nu,dar e o lupta,una dura.

Mai sunt doua luni...doua luni si pleci...nu stiu de ce dar am senzatia ca nici atunci nu se va incheia lupta...incep sa cred ca sentimentele pe care ti le port sunt de fapt umbra mea...si oricat as incerca nu pot sa o descos...Peter Pan de ce putea?daca m-ar auzi un copil cred ca ar rade de mine.Si copii sunt sinceri...

To be honest I feel the smallest person in this world,and I feel like it akes me in places I didn't know I have inside me ...and it doesn't matter how many haircuts I get,or how many glasses of wine I drink with my girlfriends...I still go to bad every night...thinking of every detail and wonder what I did wrong or how I could misunderstood everything.....and how in the world can I get over you...

everything it's useless...because the next time I see you every single feeling that I have for you comes back,every single part of me is shaking...and I start thinking of you...again...and again...

When will it be over?When will the pieces of my heart finally get to place?When will I stop lying to myself?When will I stop asking myself so many questions and live my life instead....without you in it...wuthout this devilish feelings in it?

WHEN????

o farama...

cand am aflat ca te intorci pentru a ramane inca doua luni am fost cea mai fericita...jur...simteam nu stiu...simteam ca plutesc...simteam ca poate mai am o sansa...simteam din nou...chiar simteam...dar acum...acum dupa ce realizez unele lucruri...acum abea astept sa pleci...

When that someone you love doesn't love you and

you are lonely and sad... Fate dealt a hand and

you've lost it...the best pal that you ever had Each

appeal that you made was a failure your romance

had come to the end And that someone you love

doesn't love you that's when your heartaches begin...

amintirile....o sa le pastrez mereu cu mine...n-am cum sa scap de ele...asa e omul...dar sentimentele...sentimentele pe care ti le port eu acum in suflet as vrea sa dispara...as vrea sa dispara ca orice necaz care de bine de rau oricat de incet tot trece...te lasa...te pirnde in mainile lui marsave....te tine acolo,te strange,te face sa suferi dar pana la urma iti da drumul...dar sentimentele?sentimentele de ce nu pot fii asa?de ce trebuie timp pentru a uita o persoana?timp...poate timp e prea putin spus...caci nu de timp e de ceea ce am eu nevoie ca sa te uit...ci sa imi gasesc eu puterea in mine sa trec peste ceea ce simt...dar oare am atata putere?banuiesc ca daca as avea acea putere nu m-as mai gandi la tine...nu m-ar mai interesa ce faci...daca te mai vad...cat te-ai schimbat...nu m-ar mai interesa ce imi spui cand ne intalnim intamplator...si nu as mai tremura de fiecare data cand te vad...ca apoi sa simt o fericire interioara pentru simplu fapt ca m-ai intrebat ce mai fac sau cine stie ce alt lucru complect banal...complect absurd...oare de unde vine puterea de a trece peste sentimente?cine le poate calca in picioare?cine?as da orice sa aflu...dar nu pot...nu pot si trebuie sa traiesc in incertitudine...incertitudinea daca voi putea vreodata sa te uit?!sa am puterea cand te vad pe strada intamplator si povestim in gandul meu sa zambesc doar zicand "a fost inca unul"...si nu cum e acum...cand imi trec mii de intrebari prin cap dintre care nu pot sa o pun pe niciuna...si nu pot sa nu am zambetul talamb pe fata...mii de emotii si mii de sperante...speranta ca poate mai este o sansa...

de aceea sper...sper ca dupa ce vei pleca totul va fi mai usor...sper ca e adevarat cliseul "ochii care nu se vad se uita"sper din tot sufletul...dar as vrea sa nu fie totul doar o speranta...pentru ca oricat timp ar trece fara sa te vad...oricat de sigura as fii ca te-am uitat definitiv...oricat de mult as crede ca am ajuns sa tin la altcineva....cand te revad realizez ca de fapt tot ce simt simt pentru tine...si oricare altul e langa mine il compar cu tine...il compar si mai rau de atat imi imaginez ca ai putea fii chiar tu in locul lui...si doare....doare rau...

te rog...m-ai strans destul...m-am chinuit destul...am suferit destul...da-mi drumul...te rog da-mi drumul...lasa-ma sa plec...nu mai pot...doare prea tare...nu vreau sa mai sper....nu vreau sa mai simt...nu vreau sa ma mai gandesc la tine...nu vreau...dar nu pot sa fac asta....asa ca te rog...salveaza-ma de mine insumi...lasa-ma sa plec....elibereaza-ma de tine...de sentimente de ganduri de tot...tot ce imi aminteste de tine...te rog mult......

Moi...et...

I've been to the place we first met....the place we used to call ours...but they've change it....do they know we are not the same anymore?

I felt it empty...altough it was really crowdy...I tasted from your glass the champagnie we used to drink that night....but I didn't like it....it was to dry...just like things between us now.... I was missing you....the way we danced....the way we drank...how we laughed....the time when you were calling me "baby"....when no one and nothing was between us....when we shared our dreams and shared your bed...The time we used to call "us"...but with every blink of an eye..I was realizing that nothing is like it was...the place...the people...the music...you...it was just not the same...They changed the decoration...i felt it cold...they've put new music...music I never heared before...but also one song...that one song that reminded me of us...we looked at eatchother....smilled and sang the lyrics...I wonder if you saw in my eyes how much I care about you.......

there is one thing they did not do...they didn't change us...we did...you did...you changed us both...both feelings....you know...yesterday for the very first time I felt love and hate at the same time...and...it hurt...I felt like going to the bathroom....close myself there and cry...cry and forget everything...but I couldn't...I run to the toillet and on the way there I met you. "You shouldn't smoke so much anymore...."u said...smilled at me and then sent me a kiss and left...

....Hey idiot...i'm smoking because of you...

Why can't it be the way it used to be that night?

Why can't you understand I still want you?

Why can't I simply forget you?

Why can't I simply ignore you?

Why are you always hurting me without knowing?

Why do I always feel lost when I see your smile?

Why can't you care about me too?

Why do I love you?....

Why were u my first and you don't even know that?

Why am I writting this?

Why....why does it have to be that way and why don't I have the courage to tell you all this face to face?

Why are you drinking Moyet without me?Don't you feel it dry too....?

DOR

Azi vreau sa vrobesc despre dor...
Dor de tine.
Dor de mana aia calda.
Dor de o seara de vara pe o terasa.
Dor de viata fara griji
Dor de o caldura nebuna si nu caldura de afara....caldura sufleteasca
Dor de o tigara fumata pe jumate ca intram in apa.
Dor de viata fara stres...fara Bac...fara invatat...fara sute de lucruri de facut
Dor de o soapta fina ce te cheama a ea...
Dor de nisipul cald ce te gadila in talpa
Dor de somn pana bate soarele in geam
Dor de seara in care am fost "noi"
De fapt dor de tine.
Mi-e dor.....

Unsere Erfahrung In Wien.

Cand am fost in VIENA am cules FLORI si am mancat TIRAMISU.Pacat ca m-am impiedicat de o GURA DE CANAL din care a iesit o BROASCA care tipa "abu...abaconoo'.Am plecat mai departe sa cumpar un cadou , DAr NIci nu am ajuns bine in magazin ca a strigat un nebun dupa mine "ou est anna?". M-am dus sa cumpar tigari, un politist il averitiza pe unul ca il baga in ALCATRAZ.Cand am ajuns in magazin un individ facea cunostiinta tuturor cu RAUL.Ne-a intrebat de ce RADEm si apoi prostul ne-a ARS cu tigara.Am luat o DUBA de taximetrist cara m-a intrebat daca PRETTEZ servicii.In final mi-a oferit o ciocolata si un gin TONIc.JOStEsul de la o firma cauta FRANCEZ-pane.Seara m-am intalnit cu un tip foarte COOL.YO!. l-am intrebat daca nu are VIAgRA pentru un prieten si mi-a raspuns "CLARO"! M-am dus in camara sa caut MURE S-ANu viitor o sa golesc raftul DE SUS ca sa nu mai cada CLEIul DE MARe.Am plecat in graba de acasa,mi-am uitat telefonu asa ca m-am hotarat sa intreb un trecator unde e gara si cat e ceasul. Cred ca era putin nebun caci mi-a raspuns : RU IZ gone,it's SIX TO ten.
Dupa cateva ore eram in pat.PAS CA NYu mai pot.

A doua zi dimineata m-a trezit telefonul.Trebuia sa merg sa vad ceva TEREN CE era de vanzare.Mi-am luat bluza pe mine si mi-am dat seama ca miroase a LEVANTICA.Am ajuns tarziu evident.Toata lumea bea bere.A venit la mine un MUNTEAN si m-a intrebat ce vreau.CIUC sau SILVA?Pe drum spre casa am vazut un POPA cu un LEU in lesa si o punga mare de LACUSTE in mana.BOOM...evident ca trebuia sa cad.un FAURar a fugit repede inspre mine,nu prea stia vorbi bine,dar m-a intrebat. ZO RANit?
M-am ridicat singura.DA MIRam-as ca n-am patit nimic.
Mai departe m-a oprit un psihiopat care m-a intrebat daca sa-si lase BERCIuni.M-am uitat mirata la el.CHE TREA NU i-am raspuns...sper ca a inteles.
Seara tot ce aveam in cap era : Lets GIB SOme action.

goodbye...

nothing feels right, sick of this dress.taking it off cause i feel a fool, trying to dress up when im missing you.ima step out of this lingerie, curl up in a ball with something Hanes.in bed i lay, with nothing but your T-shirt on...
cel mai greu lucru...despartirea...normal ca orice vine la un moment dat si pleaca dar nu ma asteptam ca momentul ala sa vina atat de repede...si nu acum cand totul incepea sa se lege din nou....visam din nou...speram din nou...radeam din nou...simteam din nou fluturi din tot corpul...mascam tinand o tigara in mana ca tremur de la frig si nu pentru ca te revedeam...nu pentru ca te vedeam din nou zambind uitandu-te la mine in ochii...in timp ce ma mangaiai usor pe umar...nu pentru ca in clipa in care te-ai apropiat si pentru o clipa lumea sa oprit si noi taceam am uitat tot...privindune in ochi...te tot apropiai...si zambeam....zambeam amandoi...si pentru prima oara am inteles ce inseamna "privire cu subinteles"....vedeam in ochii tai ca nu iti sunt indiferenta...si tu vedeai in ochii mei probabil faptul ca te iubesc....si brusc ne-am amintit ca suntem in restaurant....ca tu trebuie sa mergi la mall sa mananci...ca langa noi mai sunt 2 persoane si in jur vreo 20 care te cunosc si se uita mirati...si eu brusc...imi aminteam ca nu a existat "noi" decat pentru o noapte...chiar daca...se intamplau acum toate...chiar daca nu pot sa uit...chiar daca doar amintirile au ramas de atunci cu noi...chiar daca sunt doar inca una...si ca tu ai fost primul...
chiar daca n-am sa pot sa-ti spun niciodata in fata tot ce simt...cred ca ai vazut asta in ochii mei...sau poate nu...
pacat ca vorbim mai incolo acum se va rezuma la niciodata fata in fata...dar e mai bine ca pleci ...pentru tine...e ceea ce ti-ai dorit...pacat ca nu avem aceleasi vise...
si paraseai locu...si eu priveam inapoi....te-ai intors si tu...a fost privirea de ultima oara..am simtit asta....n-am sa te uit...as fi vrut macar inainte sa pleci sa stii si tu ca ai fost primul si ca te iubesc...n-a fost sa fie...sau poate stii...............ce am eu sa iti zic va ramane un mister...si raspunsul tau...o enigma...si telefonul o sa sune...o sa sune mereu da niciodata no sa se mai auda vocea ta la celalat capat al firului...as prefera o despartire dureroasa dupa ani de relatie in care motivul e "nu mai gandim la fel" unei despartiri ca asta...pentru ca tu...trebuie sa pleci intr-un loc mai bun pentru tine...stiu ca n-ai incredere in nicio femeie...regret ca n-am avut ocazia sa te fac sa ai incredere in mine...ai fi putut...as fi putut....ar fi fost altfel....oare daca ar fi fost altfel ar durea mai putin?...........sa nu ma uiti ca eu nu te voi uita...nu am cum...
.............................................chiar daca lumea s-a impartit stupid la doi..............................................
poate candva iti vei aminti de mine...poate vei realiza atunci sau poate vei auzi soptind
ce mult te-a iubit....cat te-a iubit de mult.......................................

incredere...

hhm...incredere....pai de asta as putea scrie pana maine si tot nu as ajunge la o concluzie...pana mai zilele trecute eram copilul ala inocent la care daca ii ziceai ceva te credea...mai ales daca tu erai persoana pe care COPILU ALA o ajuns sa o iubeasca...nu stiu daca aveam incredere oarba in tine,inocenta.... prostie sau poate voalul dragostei pe ochi...nu stiu...dar pe masura ce zilele trec realizez ca incep sa nu mai am incredere in tine...si in oameni in general...cred ca nu mai am incredere in nimeni...stau si ma intreb de unde provine chestia asta si nu gasesc raspuns nicicum...e de ajuns o minciuna ca sa iti pierzi increderea in oameni?oricum...fiecare te tradeaza pe la spate...fie el prieten , dusman sau persoana la care mai ieri tineai cel mai mult...si chiar ea te injunghie cel mai tare....
regret...multe...si mai ales increderea care am acordat-o multora...dar n-am sa spun niciodata ca imi pare rau ca am regrete...ar fi o prostie...viata ar fi nimic fara regrete...ai fi persoana aia perfecta care niciodata nu a facut nimic gresit si care mereu gandeste un lucru de suuuute de ori pana actioneaza si pana la urma pierde esenta lui...nus genul ala...imi place sa traiesc clipa si dupaia sa vina si regretele...e ok...imi asum responsabilitatea pentru asta...asa ca n-am sa spuna cum ca regret cand ti-am propus sa mai incercam odata chiar daca raspunsul tau a fost cel mai sec raspuns care l-am auzit in viata mea...nu...nu regret asta absolut deloc pentru ca mi-ai demonstrat ce asteptam de mult : ca am crezut prosteste in tine si ca toate acele momente perfecte...cica cele mai faine momente din viata mea au fost un fake...si toate sau intamplat de ce?pentru ca am avut incredere in fiecare cuvant de al tau si am fost prinsa de farmecul momentelor petrecute impreuna....
si atunci ma intreb....increderea ce rol are?e cea mai mare tarfa...ea te fute cel mai mult...datorita si numai datorita ei suferi....data viitoare cand cineva o sa ma intrebe daca am incredere cred ca o sa imi ia ceva timp sa raspund la intrebare...
si inca ceva...this is for you....
....don't care about how I feel about you...i just don't feel it anymore....