Changes.Si ceva pentru cea mai speciala EA

pentru el :

sa-ti spun ceva. ma intorc cu spatele si plec. si nu ma mai uit inapoi. mi-ar fi fost greu sa-ti soptesc asta in fata, in ochi, in ochii tai adanci care m-ar fi privit nedumeriti. mi-ar fi fost imposibil sa-ti vad zambetul transformandu-se in grimasa de durere. n-as fi putut sa-ti vad frumoasele maini framantandu-se. nu ma mai uit inapoi, nu. dar tu nu stii asta. si n-o sa intelegi niciodata.E mai bine asa si-am mai zis,raman doar eu si cu mine In speranta ca-ntr-o zi totul va fi mai bine.

Am motive,multe.Orice amintire ramane.Stiu.Si mai stiu ceva.Ca e extrem de greu sa te trezesti dimineata si sa zici "de azi incep o viata noua"chiar daca nu vrei sa te doara,sa te afecteze,nu poti....sunt multe la mijloc dar in primul rand e speranta care nu moare usor....vrei sa crezi ca tot ce se intampla e doar un cosmar dinc are te vei trezi curand,iar el iti va fi mai aproape ca pana acum...dar nu e...si vezi cum totul isi pierde sensul...nimic nu mai e cum a fost...desi inca imi doresc asta si inca astept momentul in care sa aud"poate se mai merita o sansa" dar...imi tai singura aripile si incerc sa fiu realista si sa inteleg ca asta nu se va mai intampla...oricat mi-as dori eu.Dar nu astea sunt motivele.Deloc.

O persoana inteleapta,pe care n-am stiut sa o apreciez in ultima vreme mi-a zis candva : ce rost are sa te stresezi pentru o persoana care nu da doi bani pe tine?la care nu-i pasa de tine.Oricum nici asta nu e singurul motiv.Pur si simplu e timpul sa imi iau viata in brate.Si viata nu se masoara in momentele in care sufar dupa tine sau privesc cu nostalgie la clipele care au trecut si nici in momentele in care te mai vad pe strada.Faze o sa mai fie multe,dar nimic concret.Niciodata n-o sa iti pese si oricum nu are rost.Imi fac rau mie,ma injosesc degeaba...si ii las pe toti sa isi faca o alta parere despre mine...cu ce scop si la ce bun?Pentru tine?Nu meriti atat.Nu meriti deloc.Vreau sa fiu cum eram inainte....am ajuns intr-un hal jalnic,am ajuns sa imi fie jena de felul in care ma port si de impresia pe care o las...fara sens.Daca ma vrei cu adevarat o sa lupti pentru mine,nu o sa stau eu sa bocesc dupa clipe trecute NU...si nici no sa mai merg prin locuri ca sa te vad,si nici no sa mai imi pese ce mai faci...NU mai vreau sa stiu nimic.Vreau sa fiu o alta EU cea din inainte.O sa fie greu?Poate...pentru ca e greu sa demonstrezi ca te-ai schimbat...dar nu-mi pasa...pentru ca cine ma apreciaza si ma cunoaste o sa stie exact cum is si o sa inteleaga si cine nu,nu merita...

E de ajuns.

pentru ea:  Ce esti tu pentru mine nu cred ca pot explica in cuvinte,esti persoana care ma ajuta atunci cand am nevoie,umarul pe care plang de fiecare data,cea care stie sa spuna cea mai portivita vorba in momentele grele,cea are ma accepta asa cum sunt fara sa incerce sa ma schimbe dupa bunul plac,cea care stiu ca imi este aproape si la bine si la greu,singura care a crezut ca ‘visul’ meu ma va face fericita,care m-a sustinut in dezicia luata si care nu avea de gand sa ma abandoneze pana nu-mi atingeam sopul,cea care a trecut cu vederea rautatile din jur doar ca sa nu rupem aceasta prietenie care dureaza de aproape 3 ani de zile si care devine din ce in ce mai puternica pe zi ce trece.

Dar cu toate astea nu stiu daca te-am apreciat la adevarata valoare,am fost rea, egoista si nerecunoscatoare dar tu m-ai vrut exact asa cum eram,iar acesta este prilejul meu de a-ti multumi ca m-ai suportat atata timp si ca ai fost SINGURA care a avut grija de mine in tot acest timp si pe care au preocupat-o problemele mele.

Chiar daca aveai altceva mai bun de facut mereu stiai sa gasesti cea mai buna cale sa ma calmezi sau sa ma faci fericita iar pentru asta...iti spun ceva din suflet...TE IUBESC...si imi cer scuze...nu's perfecta...as vrea doar sa fiu cum eram inainte...sa radem cum o faceam inainte si depresiile sa le impartim impreuna...sa ne sprijinim si sa ne ridicam impreuna...una pe cealalta...cel putin tu ma ridicai...sper ca faceam si eu la fel...cel putin banuiesc ca incercam...

As da timpul inapoi.Am facut multe greseli....dar stii...n-am puterea sa intorc timpul in schimb am puterea sa incerc sa fac lucrurile cum erau inainte.S imi doresc asta extrem de mult...

A...si mai vreau ceva...sa ITI MULTUMESC...chiar fara sa iti dai seama...m-ai ajutat foarte mult...si chiar mi-ai deschis ochii...mi-ai explicat prin felul tau lucruri care alti din start incep sa le judece,dar tu n-ai facut asta...si asta conteaza si inseamna foarte mult...chiar daca nu iti vine sa crezi...

E trist,dar sper sa vina vremuri bune...si abea astept umflata de pe terasa de la Tibi...si toate povestile,chiar si certurile dinainte de Tineretului....si mai sper ca ai sa ma intelegi cum ai facut si pana acum...si sper ca nu mi-am dat seama de lucruri prea tarziu....si mai sper si c-ai sa ma ierti,desi stiu ca tu nu dai a doua sansa.

SPER...va fii bine...ne descurcam noi cum ne-am descurcat mereu...mai stii?Era propozitia noastra preferata?Cum de am pierdut-o?

ploaie de ganduri...ploaie de dor

Sunt lucruri despre care mi-am promis ca nu voi mai vorbi, nici scrie si nici picta. Sunt lucruri pe care refuz sa le mai aduc vreodata la suprafata, dar ele exista. Incerc sa le tin departe, sa le ascund undeva, sa uit ca le stiu, ca pe unele le-am trait, sa uit ca poate, doar poate, as vrea sa dau timpul inapoi. Apoi ma gandesc ca poate as vrea de fapt sa dau timpul inainte, sa fac totul sa se deruleze mai repede, sa-mi ia din ce in ce mai mult timp sa-mi amintesc detalii. Apoi poate as vrea o pastila pentru uitare si poate sa se poata sterge cuvintele mele in timp ce le scriu... 

Retraiesc azi din amintiri, momente in care tremuram de placere si durere in acelasi timp.Imi amintesc plangand de momentele cand eram cu zambetul pe buze langa tine pe scaun si te priveam navingand pe internet.Imi amintesc cand tremuram in pat sub mana ta, imi amintesc cand faceam dragoste pana nu mai puteam, pana nu mai aveam amandoi putere sa ne ridicam dintre asternuturi.Imi amintesc cand ma priveai cu ochii tai dornici sa facem dragoste, imi amintesc de atingerile tale si pielea mea plange dupa mangaierea ta, imi amintesc de cafelele baute impreuna si saruturile furate unul altuia..Imi amintesc de primul sarut, imi amintesc de prima noapte de amor, de stangacia mea in pat in timp ce ne straduiam sa iasa cat mai bine.Imi amintesc si zambesc printre lacrimi de prima convorbire la telefon, de prima intalnire si de prima….Imi amintesc de tot si retraiesc fiecare moment, pentru ca numai cu tine pot sa traiesc momente neregretabile mereu, moment de moment ma faci sa uit de problemele cotidiene, ma faci sa ma simt femeie.Fiecare atingere imi da putere pentru a trece peste tot, fiecare zambet, sms, apel…orice….daca e de la tine…si totusi…

Probabil daca as incerca acum sa pun pe hartie cele cateva momente petrecute impreuna as face o gresala.Dar greselile sunt specialitatea mea.Si oricum niciodata n-am sa pot exprima in cuvinte ce am in suflet,ce am trait...ce am simtit...si totusi...

Mai tii minte primul sarut?Momentul acela perfect...cred ca cel mai perfect prim sarut din viata mea.Intotdeauna am avut impresia ca primul sarut e special,are ceva aparte.Dupa el celalate vin de la sine...dar primul...aduce mister,asteptare,freamete...dorinta si in acelasi timp suspans...se intampla cand te astepti mai putin,si totusi il anticipezi prin privirea cu subinteles de dinainte.Asa a fost si primul nostru sarut...Dansam intr-un club..cu multa sampanie in jur,cu multa lume in jur...a urmat hitul verii 2009...nu cred ca este cineva sa nu-l stie "somebody told you how much I love you"...si cantandu-mi versurile astea m-ai luat in brate...si mai pupat pe obraz,ai zambit si apoi privindu-ma in ochi te apropiai....si ne sarutam....Recunosc mi se parea extrem de ciudat ceea ce mi se intampla...ne cunosteam doar de 2 ore..dar aveai ceva aparte...si desi totul a fost mai degraba cliseu...m-a cucerit scena...

Mai tii minte cum stateam,in aceeasi seara pe canapea,ne priveam si zambeam...incontinuu...si imi ziceai ca incerc sa te innebunesc prin felul cum dansez....imi ziceai "baby"...si suna atat de frumos...si apoi in masina,dupa ce m-ai asigurat ca poti conduce,ca nu ai nimic...si ai pornit muzica...si era piesa aia...piesa aia care o ascultam eu tot timpul cu un an in urma,niciodata nu ma regaseam in versuri,dar imi placea...si ce m-am bucurat ca o auzeam din nou...si de data asta chiar se potrivea...si mai stii momentul ala care mi s-o parut cel mai frumos care mi s-a intamplat vreodata intr-o masina...cand era versul "i can't resist the way you touch me baby" si tu mi-ai pus mana pe picior si ma mangaiai pana sus,sub fusta...si nu te uitai la drum,te uitai la mine...si zambeam amandoi....si la tine...lupta mea cu propriile-mi ganduri (Bine ca te uiti la mine cu ochi de vultur care abia asteapta sa isi devoreze prada.Ma privesti complice si simt cum cedez si nu vreau sa cedez….nu azi…nu …nu acum…si totusi iti simt mainile in mainile mele si te vad peste mine in pat.Cedez…cedez sub greutatea ta ce ma apasa placut….si ma simt mica si neajutorata…pierduta in placere si privire dura..pierduta in ceea ce imi doresc in fiecare zi.Simt respiratia ta rapida pe gatul meu si ceva umed coboara pe san….ah, doamne cat te doresc….) n-are rost sa insir noaptea aia...s-au intamplat prea multe...era totul prea perfect...

Mai tii minte cand m-ai dus acasa cum radeam amandoi in masina?cum ne priveam?cum iti dadeam eu indicatii pe unde sa mergi si tu te uitai la mine nu la drum?cum am ramas in fata casei in masina si nu puteam cobora...stateam si ne uitam unul la altu...si stiam ca aia o sa fie singura seara in care mi-ai spus "baby",dar totusi ceva nu ne lasa....sau cum am ras de prietenul tau cand m-a intrebat daca plecam impreuna in vacanta intr-o tara mult mai calda,doar noi doi...eu si cu tine...am ras atunci,acum chiar mi-as dori asta....

Mai tii minte cand stateam eu seara pe canapea dupa ce m-am pierdut cu o prietena in cartierul in care stai si taximetristul n-a stiut sa ne duca si cainii ne fugareau si o spanioloaica despre care am aflat luni mai tarziu cine era de fapt ne-a dat o harta...si cand in sfarsit am ajuns la tine m-am asezat in celalat capat al canapelei si n-am zis nimic.Nici nu te-am intrebat ce faci.Si tu citeai despre tine pe internet si trisam si eu uitandu-ma ce scrie?Mai stii ce ciudat ne comportam?Cum ma uitam la tine si nu ma puteam opri din zambetul ala talamb,si cand te uitai si tu ma faceam ca ma uit in alta parte si tu la fel?Cand imi puneai intrebari la care iti raspundeam de dragul de a nu te lasa cu vorba in gura?Si cum s-a sfarsit comportamentul nostru prostesc cand a cazut prietena mea in mijlocul casei si am inceput sa radem...si ne uitam unul la altu...si imi venea sa iti sar in brate...sa repetam noaptea aia...

Mai stii cand ne-am intalnit la mall intamplator si ti-ai facut loc,dand doi prieteni din fata mea la o parte,bagandu-te printre ei,numa ca sa ma pupi pe ambii obraji sa ma intrebi ce fac , sa zambesti si dupaia sa pleci?

Mai stii cele cateva dati cand ne intalneam in clubul care ne-a facut cunostiinta si dansam...si ne uitam unul la altul...si fredonam piese triste?Mai stii cand dansam spate in spate,ca sa nu isi dea nimeni seama pe "every step you take" si ne intoceam unul la altul din cand in cand si zambeam?Sau cand ma masai pe umar,sau imi ziceai ca fumez prea mult...sau te uitai peste tipa care vorbea cu tine , imi zambeai si imi trageai cu ochiu si te uitai mirat cum de prietena mea vine si te pupa si eu ma intorc fara sa iti dau prea multa atentie.Daca ai stii cat de mult ma abtineam in momentele alea...imi venea sa te trag de mana si sa fugim...Sau mai stii cand m-ai gasit pe coridorul clubului,inspre iesire...vorbeam la telefon cik...defapt ma prefaceam,pentru ca am vazut ca vrei sa pleci si nu vroiam sa pleci fara sa ma saluti,asa ca am fugit roata prin tot clubul ca sa ajung inaintea ta...

.si ai venit la mine....si m-ai pupat in coltul gurii,m-ai prins de obraz ai zambit si te-ai dus sa iti iei haina...si eu in prostia mea am iesit afara sub pretextul ca nici acolo nu aud...si ai mai venit odata la mine....tin minte perfect...afara ploua...si eu stateam si vorbeam la telefon...ai venit si m-ai intrebat daca mai stau...nu stiam ce sa raspund,incercam sa-mi gasesc cuvintele,incercam sa formulez o propozitie coeerenta,care sa iti dea cat de cat de inteles ca as da orice sa plecam impreuna si n-am putut decat sa iti raspund "nu stiu"...si tu mi-ai zambit si m-ai pupat din nou...mi-ai zis sa am grija de mine,m-ai luat de mana...zambeam si nu puteam zice nimic...ploua si nu imi pasa...m-ai lasat de mana si ai plecat...mi-am dat dupa aceea seama cat de caraghioasa am putut arata in fata ta cu telefonul la ureche,vorbind lucruri importante si cand ai venit tu la mine,tot ce mai faceam era sa stau cu telefonul la ureche si sa nu mai vorbesc nimic....dar a meritat...pentru ca te mai vedeam zambind...

Sunt multe...multe amintiri...dar fiecare deschide o cicatrice in plus de pe suflet...fiecare cuvant e o speranta in plus……fiecare zambet de atunci s-a preschimbat in lacrima de acum...

Devin melancolica de fiecare data cand imi amintesc, sa fie un regret ca nu am trait totul cu tine?Iti duc dorul sarutarilor pe gat, duc dorul mainilor tale pe soldul meu, duc dor de tot.

Stii...cand mi-ai zis ca fumez prea mult ma gandeam doar la un singur lucru : daca fumez mai mult reusesc sa inec amintirea in fum de tigara? Si daca nu, cand expir fumul, iese si ea odata cu el? Vreau sa fiu noua si necunoscuta. Vreau sa ma intrebi despre trecut si sa-ti spun ca nu am unul. Vreau sa ma intrebi daca am iubit vreodata si sa-ti spun zambind ca nu, n-am iubit niciodata. Sa te intreb eu cum e sa iubesti. Intreaba-ma daca am suferit si-ti spun ca nu. Intreaba-ma ce am trait si-ti spun nimic. Intreaba-ma ce e minciuna si iti spun ca nu stiu.Ofera-mi o cafea si vreau sa-ti spun ca ii simt mirosul pentru prima oara, ca nu am mai gustat vreodata asa ceva. Intreaba-ma ce am visat caci n-am visat nimic si nu stiu sa visez si nu vreau sa invat. Intreaba-ma pe unde am fost, ce locuri am vazut, sa afli ca nu le cunosc, ca vreau sa ma minunez de ele pentru prima oara.Ma intreb cine as fi daca nu as sti ca sunt eu. As vrea naivitatea suferindului de amnezie si lipsa de experienta a scolarului. As vrea superficialitatea cititorului de tabloide si as vrea privirea analitica si zambetul reflex ale nou-nascutului. As vrea entuziasmul adolescentului si speranta prospetei mamici. As vrea caldura unui catel de doua saptamani si somnul sau linistit...

…e vina mea ca am plecat…e vina ta ca m-ai lasat sa plec. Nu-mi mai vorbi, caci vocea ta nu mai calmeaza, vocea ta stoarce lacrimi. Pleaca din viata mea, dar inainte sterge toate urmele pasilor tai…ia-mi toate amintirile cu tine ca au devenit mult prea grele ca sa le mai car, dar, totusi lasa-mi ceva…lasa-mi certitudinea ca am fost fericita candva, undeva, cu cineva.

TE IUBESC...chiar daca nu-mi vine sa cred ca spun asta si ca doare imens...te iubesc,dar trebuie sa te uit....sunt curioasa daca o sa reusesc in sfarsit sa nu mai fac o diferenta intre TREBUIE si ASA O SA FAC...

mi-e dor...mi-e teama...dar totusi parca cel mai tare mi-e dor...

Vreau sa tin dragostea in buzunarul de la piept si cand nu o mai doresc, sa ii dau drumul si sa zboare departe. Vreau sa tin totul in palma stanga si, atunci cand imi departez degetele, sa se scurga firicele, ca nisipul. Sa vina cate un val si sa stearga orice urma, sa duca in larg tot ce poate. Pastreaza tu tot, mie nu-mi lasa nimic.

Spin-Ploaia
Asculta mai multe audio Muzica »

...ganduri scapate de sub control...amintiri evadate din colivie....

Stie ca uneori singuratatea din jur ii va apasa atat de tare pe umeri si ii va strivi mereu ultima urma de incredere pe care o mai are... si totusi zambeste...

A invatat ca nu poti avea totul pentru totdeauna... si a invatat ca uneori nu poti avea nimic...

Cand a crezut in altii, a cazut intotdeauna prea tare, iar mersul inapoi nu poate fi mereu o solutie... drumul se intinde mereu inainte si o sa merga pe el chiar de-ar fi ca zambetul sa doara prea tare...

Inainte credea ca pentru a bea cea mai buna cafea, e de ajuns sa astepti o dimineata speciala... acum stie ca pentru a bea cafeaua perfecta are nevoie de o cana potrivita...

Uneori nu mai vrea sa creada in caldura dintr-un sarut sau in momente romantice,mult prea perfecte... alteori faptul ca asculta aceeasi piesa uitandu-se la o poza tine locul unei nopti de August...

Demult, privindu-i ochii senini si ascultandu-i glasul bland, stia sa creada in fericire si in paradisuri copilaresti... acum stie doar ca ii e cumplit de greu si ca ii lipseste in fiecare clipa...

Daca ar putea, macar pentru o secunda, sa ii vorbeasca, i-ar spune doar atat : "Mi-e atat de dor de tine!"... apoi ar plange impreuna si s-ar strange in brate...

Stie ca poti pierde definitiv pe cineva si ca ingerii nu pot face mereu minuni... si totusi zambeste...

am stiut sa te pierd intotdeauna printre stele si sa te gasesc mereu in ganduri fara ecou...

Tin minte si acum momentul in care te-am cunoscut,erai acel om dur..dar totusi copil,aveai privirea aia care parca te tinea la distanta dar totusi se putea vedea ceva in ea,acel ceva bun,aliura aceea de “baiat de neatins” dar totusi mi-ai spus ceva,nu as putea spune ce,dar in mintea mea ai ramas mult timp..Nu am putut uita ochii aceia care pareau atat de duri in comparatie cu ai mei care te priveau relativ cu teama...Mi-am invins teama pentru prima oara in viata...dar am cedat ochiilor tai mult prea usor...m-am lasat prada momentului...Mi-a fost greu apoi sa recunosc ca nu vei putea fi al meu din nou..Si am lasat toate sperantele sa moara.Ma vedeam un “prea copil” pentru tine.Desi imi doream sa te stiu al meu,am renuntat.A trecut ceva timp de atunci dar totusi..nu te-am putut sterge din minte.... Nu pot concepe ca asa ceva sa se termine atat de brusc si de sec... Alaturi de tine am simtit lucruri incredibile si am facut lucruri pe care nu credeam sa le fac vreodata... Nu vreau sa ma gandesc ca povestea are si un sfarsit... dar ma uit acum langa mine si tu nu esti aici... Erai motivul pentru care ma trezeam dimineata si uitam sa mai adorm seara... erai viata pentru mine... M-ai ucis fara sa clipesti... Dar tu nu mai existi pentru mine... esti doar o umbra in intuneric... Nu ai existat niciodata... ma rog...aproape niciodata...ai fost doar un fluture ce moare dupa o zi de viata... 

Ce incepe ca un vis ... se termina ca un cosmar...

Cand?

Te-am evitat nopti la rand…Inchideam ochii nopti la rand gandindu-ma la altceva.Sau macar incercand...aveam impresia in toiul noptii ca ochii imi sunt cel mai mare dusman...dar si cu ei inchisi te vedeam...si incepeam sa plang...desi stiam ca tie nu ti-e sete...Si strangeam toate lacrimile pe o batista...ca sa o arunc...ca sa arunc tot ce simt si tot ce imi aminteste de tine...dar nu stiu cum reuseai sa scoti toata durerea din batista si sa mi-o dai inapoi...si eu o primeam...ca un copil care nu si-a invatat lectia...uitasem ca si apa cand fierbe scoate aburul afara...scoate raul,dar nu-l ia inapoi...eu in schimb,il acceptam...si ochii ajungeau sa se scalde din nou in amintire.Doare stii?Dar...e de ajuns sa iti simt parfumul ca sa te ador...
E cada plina si apa curge continuu...dar nu-mi pasa ca voi face inundatie . Ma simt sufocata, dar nu,nu e din cauza apei.E din cauza parfumului. Ma spal de tine de parca as fi intrat in cenusa.Si frec apasat cu buretele fiecare centimetru de piele fara sa ma doara  macar ca o sa raman fara ea.
Am terminat…ma linistesc si rasuflu greu…respir cu gura deschisa si indepartez aburii de deasupra apei. O parte din spiritul meu pleaca cu ei…

Oare am scapat acum de tine?
Imi tin respiratia si imi afund fata si parul in apa… cum ar fi sa raman acolo? Sa am curaj sa ma sufoc incet si dureros? Dar nu, pentru asta imi esti de ajuns tu, nu-mi trebuie alta otrava si oricum nu meriti chiar atat. Scot capul si-mi izbesc pletele de spate..Simt picurii de apa scurgandu-se reci pe sira spinarii.
Imi strang picioarele la piept si ma fac mica…intind mainile in fata.Mainile nu ma asculta…te cheama ca atunci...
Strang in palma apa care se roteste in cercuri cu spuma.Inchid pumnii si apa dispare ca si imaginea ta si mi-e teama sa deschid din nou palmele, stiu ca apa-ti va oglindi ochii. As vrea sa nu ma gandesc la tine si tocmai de asta ma clatesc repede si ies din cada…Ma infasor intr-un prosop si imi aduc aminte ca radeai de mine cand ma intorceam de la baie tremurand “ce faci?…”...iar eu pierzandu-ma iti raspundeam "nimic" si zambeam cuibarindu-ma langa tine…si tu ma acopereai oarecum mirat de faptul ca eu tremur cand afara sunt 38 de grade si tu nu mai poti de cald cu ventilatorul pe tine...si ma luai in brate...de ce nu am avut atunci puterea sa impietresc momentul?
Nu mai imi ramane nimic de facut decat sa ma adun si mai strans in prosopul greu si sa ies grabita din baie…
Ma arunc in pat,nemiscata masor tavanul cu ochii. Incerc sa ma gandesc la altceva, incerc sa cant doar ca sa iti acopar imaginea, dar imi vine in gand aceeasi melodie trista…si mi-e frig...si tu nu esti sa ma acoperi...si afara e iarna...si simt ca inghet...simt ca am puterea sa impietresc momentul...pentru ca mi-e frig..pentru ca nu ma pot misca...si mi-e ciuda pe mine...mi-e ciuda ca n-am putrea sa fac unele lucruri...
Trec minutele si intra mama in camera:
“Da?”
“Domnisoara, cred ca ai facut inundatie!”. Ma ridic ca un cub de gheata si ma grabesc sa inchid apa..ca si in alte dati am uitat-o deschisa… E ok! Pe ea o uit, dar pe tine cand?

?

 

Journey into time...

Take a quick break from your daily life and lets take a walk.

Altough everyone will go straight ahead,we should better let them all go and just watch them leaving,living their life,walking down the street...

Lets leave everyone behind us and take a few steps back,make a journey back in time,looking back to the place and moment  we've met...stay there and just remember...

I don't know about you

I don't know what you really like

how you really are 

how you live your life

how you spend your days

how you feel

how you think

what you want and what you don't

whome you love 

whome you hate

...so I can't say I know you because I don't know anything about you....except of what I read from the magazines or what I see at Tv...except of the moments when we are together.But that is enough...A moment was enough for me to fall in love with you.

"You had me at hello"

How can this be possible?

How can you feel in love with a person of who  you don't know anything except the way he:

walks

talks

kiss

feel happy

feel satisfied

makes love

sleeps

dance

drinks

eats

his name

his age

where he lives

what he drive

looks at you in different moments...

Is that enough?If not...how can I be in love?Or if what I feel isin't love....than how do you call it?

When?

Mi-am dat seama ca ma mint din nou.

Ma mint atat de bine incat am ajuns sa ma cred.

Ma mint ca imi place de altii

Ma mint ca te-am uitat

Ma mint ca esti urat 

Ma mint ca am reusit sa trec peste tot

Ma mint ca pot sa iubesc pe altu

Ma mint ca pot trai fara tine

Ma mint ca de fapt am avut doar impresia ca tin la tine

Ma mint zicand ca e mai bine asa

Ma mint incercand sa cred toate cliseele

Ma mint dimineata cand vad ca e o noua zi si zambesc,desi nu-mi vine deloc sa fac asta

Ma mint ca nu ma mai gandesc la tine

Dar ma mint...hai inapoi langa mine...nu mai pot fara tine,nu mai pot jur....curg lacrimi si le simt ca si cum ar curge sange...macar de ar curge tot...sa mor...daca as sti ca asta m-ar aduce langa tine,as muri,caci oricum deja sunt moarta...sunt moarta fara tine,desi par in viata,desi par fericita,desi tie ti se pare ca imi merge bine,de fapt lucrurile nu stau asa deloc.Ma lupt cu mine insumi zi de zi,ma lupt cu toate sentimentele,ma lupt cu minciunile,ma lupt cu orice...dar pierd mereu si tu castigi....castigi fara ca macar sa stii ca te lupti pentru ceva.Si atunci ma intreb....e asta o lupta dreapta?Cu siguranta nu,dar e o lupta,una dura.

Mai sunt doua luni...doua luni si pleci...nu stiu de ce dar am senzatia ca nici atunci nu se va incheia lupta...incep sa cred ca sentimentele pe care ti le port sunt de fapt umbra mea...si oricat as incerca nu pot sa o descos...Peter Pan de ce putea?daca m-ar auzi un copil cred ca ar rade de mine.Si copii sunt sinceri...

To be honest I feel the smallest person in this world,and I feel like it akes me in places I didn't know I have inside me ...and it doesn't matter how many haircuts I get,or how many glasses of wine I drink with my girlfriends...I still go to bad every night...thinking of every detail and wonder what I did wrong or how I could misunderstood everything.....and how in the world can I get over you...

everything it's useless...because the next time I see you every single feeling that I have for you comes back,every single part of me is shaking...and I start thinking of you...again...and again...

When will it be over?When will the pieces of my heart finally get to place?When will I stop lying to myself?When will I stop asking myself so many questions and live my life instead....without you in it...wuthout this devilish feelings in it?

WHEN????