Stie ca uneori singuratatea din jur ii va apasa atat de tare pe umeri si ii va strivi mereu ultima urma de incredere pe care o mai are... si totusi zambeste...
A invatat ca nu poti avea totul pentru totdeauna... si a invatat ca uneori nu poti avea nimic...
Cand a crezut in altii, a cazut intotdeauna prea tare, iar mersul inapoi nu poate fi mereu o solutie... drumul se intinde mereu inainte si o sa merga pe el chiar de-ar fi ca zambetul sa doara prea tare...
Inainte credea ca pentru a bea cea mai buna cafea, e de ajuns sa astepti o dimineata speciala... acum stie ca pentru a bea cafeaua perfecta are nevoie de o cana potrivita...
Uneori nu mai vrea sa creada in caldura dintr-un sarut sau in momente romantice,mult prea perfecte... alteori faptul ca asculta aceeasi piesa uitandu-se la o poza tine locul unei nopti de August...
Demult, privindu-i ochii senini si ascultandu-i glasul bland, stia sa creada in fericire si in paradisuri copilaresti... acum stie doar ca ii e cumplit de greu si ca ii lipseste in fiecare clipa...
Daca ar putea, macar pentru o secunda, sa ii vorbeasca, i-ar spune doar atat : "Mi-e atat de dor de tine!"... apoi ar plange impreuna si s-ar strange in brate...
Stie ca poti pierde definitiv pe cineva si ca ingerii nu pot face mereu minuni... si totusi zambeste...
am stiut sa te pierd intotdeauna printre stele si sa te gasesc mereu in ganduri fara ecou...
Tin minte si acum momentul in care te-am cunoscut,erai acel om dur..dar totusi copil,aveai privirea aia care parca te tinea la distanta dar totusi se putea vedea ceva in ea,acel ceva bun,aliura aceea de “baiat de neatins” dar totusi mi-ai spus ceva,nu as putea spune ce,dar in mintea mea ai ramas mult timp..Nu am putut uita ochii aceia care pareau atat de duri in comparatie cu ai mei care te priveau relativ cu teama...Mi-am invins teama pentru prima oara in viata...dar am cedat ochiilor tai mult prea usor...m-am lasat prada momentului...Mi-a fost greu apoi sa recunosc ca nu vei putea fi al meu din nou..Si am lasat toate sperantele sa moara.Ma vedeam un “prea copil” pentru tine.Desi imi doream sa te stiu al meu,am renuntat.A trecut ceva timp de atunci dar totusi..nu te-am putut sterge din minte.... Nu pot concepe ca asa ceva sa se termine atat de brusc si de sec... Alaturi de tine am simtit lucruri incredibile si am facut lucruri pe care nu credeam sa le fac vreodata... Nu vreau sa ma gandesc ca povestea are si un sfarsit... dar ma uit acum langa mine si tu nu esti aici... Erai motivul pentru care ma trezeam dimineata si uitam sa mai adorm seara... erai viata pentru mine... M-ai ucis fara sa clipesti... Dar tu nu mai existi pentru mine... esti doar o umbra in intuneric... Nu ai existat niciodata... ma rog...aproape niciodata...ai fost doar un fluture ce moare dupa o zi de viata...
Ce incepe ca un vis ... se termina ca un cosmar...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu