cand am aflat ca te intorci pentru a ramane inca doua luni am fost cea mai fericita...jur...simteam nu stiu...simteam ca plutesc...simteam ca poate mai am o sansa...simteam din nou...chiar simteam...dar acum...acum dupa ce realizez unele lucruri...acum abea astept sa pleci...
When that someone you love doesn't love you and
you are lonely and sad... Fate dealt a hand and
you've lost it...the best pal that you ever had Each
appeal that you made was a failure your romance
had come to the end And that someone you love
doesn't love you that's when your heartaches begin...
amintirile....o sa le pastrez mereu cu mine...n-am cum sa scap de ele...asa e omul...dar sentimentele...sentimentele pe care ti le port eu acum in suflet as vrea sa dispara...as vrea sa dispara ca orice necaz care de bine de rau oricat de incet tot trece...te lasa...te pirnde in mainile lui marsave....te tine acolo,te strange,te face sa suferi dar pana la urma iti da drumul...dar sentimentele?sentimentele de ce nu pot fii asa?de ce trebuie timp pentru a uita o persoana?timp...poate timp e prea putin spus...caci nu de timp e de ceea ce am eu nevoie ca sa te uit...ci sa imi gasesc eu puterea in mine sa trec peste ceea ce simt...dar oare am atata putere?banuiesc ca daca as avea acea putere nu m-as mai gandi la tine...nu m-ar mai interesa ce faci...daca te mai vad...cat te-ai schimbat...nu m-ar mai interesa ce imi spui cand ne intalnim intamplator...si nu as mai tremura de fiecare data cand te vad...ca apoi sa simt o fericire interioara pentru simplu fapt ca m-ai intrebat ce mai fac sau cine stie ce alt lucru complect banal...complect absurd...oare de unde vine puterea de a trece peste sentimente?cine le poate calca in picioare?cine?as da orice sa aflu...dar nu pot...nu pot si trebuie sa traiesc in incertitudine...incertitudinea daca voi putea vreodata sa te uit?!sa am puterea cand te vad pe strada intamplator si povestim in gandul meu sa zambesc doar zicand "a fost inca unul"...si nu cum e acum...cand imi trec mii de intrebari prin cap dintre care nu pot sa o pun pe niciuna...si nu pot sa nu am zambetul talamb pe fata...mii de emotii si mii de sperante...speranta ca poate mai este o sansa...
de aceea sper...sper ca dupa ce vei pleca totul va fi mai usor...sper ca e adevarat cliseul "ochii care nu se vad se uita"sper din tot sufletul...dar as vrea sa nu fie totul doar o speranta...pentru ca oricat timp ar trece fara sa te vad...oricat de sigura as fii ca te-am uitat definitiv...oricat de mult as crede ca am ajuns sa tin la altcineva....cand te revad realizez ca de fapt tot ce simt simt pentru tine...si oricare altul e langa mine il compar cu tine...il compar si mai rau de atat imi imaginez ca ai putea fii chiar tu in locul lui...si doare....doare rau...
te rog...m-ai strans destul...m-am chinuit destul...am suferit destul...da-mi drumul...te rog da-mi drumul...lasa-ma sa plec...nu mai pot...doare prea tare...nu vreau sa mai sper....nu vreau sa mai simt...nu vreau sa ma mai gandesc la tine...nu vreau...dar nu pot sa fac asta....asa ca te rog...salveaza-ma de mine insumi...lasa-ma sa plec....elibereaza-ma de tine...de sentimente de ganduri de tot...tot ce imi aminteste de tine...te rog mult......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu