marți, 28 aprilie 2009

Changes.Si ceva pentru cea mai speciala EA

pentru el :
sa-ti spun ceva. ma intorc cu spatele si plec. si nu ma mai uit inapoi. mi-ar fi fost greu sa-ti soptesc asta in fata, in ochi, in ochii tai adanci care m-ar fi privit nedumeriti. mi-ar fi fost imposibil sa-ti vad zambetul transformandu-se in grimasa de durere. n-as fi putut sa-ti vad frumoasele maini framantandu-se. nu ma mai uit inapoi, nu. dar tu nu stii asta. si n-o sa intelegi niciodata.E mai bine asa si-am mai zis,raman doar eu si cu mine In speranta ca-ntr-o zi totul va fi mai bine.
Am motive,multe.Orice amintire ramane.Stiu.Si mai stiu ceva.Ca e extrem de greu sa te trezesti dimineata si sa zici "de azi incep o viata noua"chiar daca nu vrei sa te doara,sa te afecteze,nu poti....sunt multe la mijloc dar in primul rand e speranta care nu moare usor....vrei sa crezi ca tot ce se intampla e doar un cosmar dinc are te vei trezi curand,iar el iti va fi mai aproape ca pana acum...dar nu e...si vezi cum totul isi pierde sensul...nimic nu mai e cum a fost...desi inca imi doresc asta si inca astept momentul in care sa aud"poate se mai merita o sansa" dar...imi tai singura aripile si incerc sa fiu realista si sa inteleg ca asta nu se va mai intampla...oricat mi-as dori eu.Dar nu astea sunt motivele.Deloc.

O persoana inteleapta,pe care n-am stiut sa o apreciez in ultima vreme mi-a zis candva : ce rost are sa te stresezi pentru o persoana care nu da doi bani pe tine?la care nu-i pasa de tine.Oricum nici asta nu e singurul motiv.Pur si simplu e timpul sa imi iau viata in brate.Si viata nu se masoara in momentele in care sufar dupa tine sau privesc cu nostalgie la clipele care au trecut si nici in momentele in care te mai vad pe strada.Faze o sa mai fie multe,dar nimic concret.Niciodata n-o sa iti pese si oricum nu are rost.Imi fac rau mie,ma injosesc degeaba...si ii las pe toti sa isi faca o alta parere despre mine...cu ce scop si la ce bun?Pentru tine?Nu meriti atat.Nu meriti deloc.Vreau sa fiu cum eram inainte....am ajuns intr-un hal jalnic,am ajuns sa imi fie jena de felul in care ma port si de impresia pe care o las...fara sens.Daca ma vrei cu adevarat o sa lupti pentru mine,nu o sa stau eu sa bocesc dupa clipe trecute NU...si nici no sa mai merg prin locuri ca sa te vad,si nici no sa mai imi pese ce mai faci...NU mai vreau sa stiu nimic.Vreau sa fiu o alta EU cea din inainte.O sa fie greu?Poate...pentru ca e greu sa demonstrezi ca te-ai schimbat...dar nu-mi pasa...pentru ca cine ma apreciaza si ma cunoaste o sa stie exact cum is si o sa inteleaga si cine nu,nu merita...
E de ajuns.

pentru ea:  Ce esti tu pentru mine nu cred ca pot explica in cuvinte,esti persoana care ma ajuta atunci cand am nevoie,umarul pe care plang de fiecare data,cea care stie sa spuna cea mai portivita vorba in momentele grele,cea are ma accepta asa cum sunt fara sa incerce sa ma schimbe dupa bunul plac,cea care stiu ca imi este aproape si la bine si la greu,singura care a crezut ca ‘visul’ meu ma va face fericita,care m-a sustinut in dezicia luata si care nu avea de gand sa ma abandoneze pana nu-mi atingeam sopul,cea care a trecut cu vederea rautatile din jur doar ca sa nu rupem aceasta prietenie care dureaza de aproape 3 ani de zile si care devine din ce in ce mai puternica pe zi ce trece.
Dar cu toate astea nu stiu daca te-am apreciat la adevarata valoare,am fost rea, egoista si nerecunoscatoare dar tu m-ai vrut exact asa cum eram,iar acesta este prilejul meu de a-ti multumi ca m-ai suportat atata timp si ca ai fost SINGURA care a avut grija de mine in tot acest timp si pe care au preocupat-o problemele mele.
Chiar daca aveai altceva mai bun de facut mereu stiai sa gasesti cea mai buna cale sa ma calmezi sau sa ma faci fericita iar pentru asta...iti spun ceva din suflet...TE IUBESC...si imi cer scuze...nu's perfecta...as vrea doar sa fiu cum eram inainte...sa radem cum o faceam inainte si depresiile sa le impartim impreuna...sa ne sprijinim si sa ne ridicam impreuna...una pe cealalta...cel putin tu ma ridicai...sper ca faceam si eu la fel...cel putin banuiesc ca incercam...
As da timpul inapoi.Am facut multe greseli....dar stii...n-am puterea sa intorc timpul in schimb am puterea sa incerc sa fac lucrurile cum erau inainte.S imi doresc asta extrem de mult...
A...si mai vreau ceva...sa ITI MULTUMESC...chiar fara sa iti dai seama...m-ai ajutat foarte mult...si chiar mi-ai deschis ochii...mi-ai explicat prin felul tau lucruri care alti din start incep sa le judece,dar tu n-ai facut asta...si asta conteaza si inseamna foarte mult...chiar daca nu iti vine sa crezi...
E trist,dar sper sa vina vremuri bune...si abea astept umflata de pe terasa de la Tibi...si toate povestile,chiar si certurile dinainte de Tineretului....si mai sper ca ai sa ma intelegi cum ai facut si pana acum...si sper ca nu mi-am dat seama de lucruri prea tarziu....si mai sper si c-ai sa ma ierti,desi stiu ca tu nu dai a doua sansa.
SPER...va fii bine...ne descurcam noi cum ne-am descurcat mereu...mai stii?Era propozitia noastra preferata?Cum de am pierdut-o?

Un comentariu:

Anonim spunea...

dadada...si eu as vrea sa fie ca la inceput si sa nu se bage toate proastele-n seama sau daca e sa nu le bagam noi in seama....da' poate o sa fie iar ca inainte...