luni, 13 aprilie 2009

Cand?



Te-am evitat nopti la rand…Inchideam ochii nopti la rand gandindu-ma la altceva.Sau macar incercand...aveam impresia in toiul noptii ca ochii imi sunt cel mai mare dusman...dar si cu ei inchisi te vedeam...si incepeam sa plang...desi stiam ca tie nu ti-e sete...Si strangeam toate lacrimile pe o batista...ca sa o arunc...ca sa arunc tot ce simt si tot ce imi aminteste de tine...dar nu stiu cum reuseai sa scoti toata durerea din batista si sa mi-o dai inapoi...si eu o primeam...ca un copil care nu si-a invatat lectia...uitasem ca si apa cand fierbe scoate aburul afara...scoate raul,dar nu-l ia inapoi...eu in schimb,il acceptam...si ochii ajungeau sa se scalde din nou in amintire.Doare stii?Dar...e de ajuns sa iti simt parfumul ca sa te ador...
E cada plina si apa curge continuu...dar nu-mi pasa ca voi face inundatie . Ma simt sufocata, dar nu,nu e din cauza apei.E din cauza parfumului. Ma spal de tine de parca as fi intrat in cenusa.Si frec apasat cu buretele fiecare centimetru de piele fara sa ma doara  macar ca o sa raman fara ea.
Am terminat…ma linistesc si rasuflu greu…respir cu gura deschisa si indepartez aburii de deasupra apei. O parte din spiritul meu pleaca cu ei…
Oare am scapat acum de tine?
Imi tin respiratia si imi afund fata si parul in apa… cum ar fi sa raman acolo? Sa am curaj sa ma sufoc incet si dureros? Dar nu, pentru asta imi esti de ajuns tu, nu-mi trebuie alta otrava si oricum nu meriti chiar atat. Scot capul si-mi izbesc pletele de spate..Simt picurii de apa scurgandu-se reci pe sira spinarii.
Imi strang picioarele la piept si ma fac mica…intind mainile in fata.Mainile nu ma asculta…te cheama ca atunci...
Strang in palma apa care se roteste in cercuri cu spuma.Inchid pumnii si apa dispare ca si imaginea ta si mi-e teama sa deschid din nou palmele, stiu ca apa-ti va oglindi ochii. As vrea sa nu ma gandesc la tine si tocmai de asta ma clatesc repede si ies din cada…Ma infasor intr-un prosop si imi aduc aminte ca radeai de mine cand ma intorceam de la baie tremurand “ce faci?…”...iar eu pierzandu-ma iti raspundeam "nimic" si zambeam cuibarindu-ma langa tine…si tu ma acopereai oarecum mirat de faptul ca eu tremur cand afara sunt 38 de grade si tu nu mai poti de cald cu ventilatorul pe tine...si ma luai in brate...de ce nu am avut atunci puterea sa impietresc momentul?
Nu mai imi ramane nimic de facut decat sa ma adun si mai strans in prosopul greu si sa ies grabita din baie…
Ma arunc in pat,nemiscata masor tavanul cu ochii. Incerc sa ma gandesc la altceva, incerc sa cant doar ca sa iti acopar imaginea, dar imi vine in gand aceeasi melodie trista…si mi-e frig...si tu nu esti sa ma acoperi...si afara e iarna...si simt ca inghet...simt ca am puterea sa impietresc momentul...pentru ca mi-e frig..pentru ca nu ma pot misca...si mi-e ciuda pe mine...mi-e ciuda ca n-am putrea sa fac unele lucruri...
Trec minutele si intra mama in camera:
“Da?”
“Domnisoara, cred ca ai facut inundatie!”. Ma ridic ca un cub de gheata si ma grabesc sa inchid apa..ca si in alte dati am uitat-o deschisa… E ok! Pe ea o uit, dar pe tine cand?

Niciun comentariu: