Mi-am vandut sufletul.

Este incitant sa cauti in ceea ce pare a fi comun,ceva special.Este interesant sa speri ca poti sa descoperi,in pustie,suflare.Este o lupta a fatalitatii,a implacabilului

NU mai stiam ce simt,pentru ca a trecut ceva timp fara sa te vad.Vroiam neparat sa se intample asta.In fiecare seara ma puneam in pat si vedeam tot felul de scenarii in care ne intalnim intamplator si incepem sa povestim.Si iti dai seama ca ai gresit,si imi dai ocazia sa iti arat cum sunt de fapt.Numai ca nu se intampla asta niciodata.

Eram foarte fericita ca evadez o zi din orasul asta si ma duc in Bucuresti.Si scap de tot,ca sa am un moment numai cu mine insumi,sa am o zi intreaga in care sa ma relaxez si sa gandesc toate lucrurile...sa am o zi in care sa stiu ca sunt la 500 de km de tine si sa incerc sa gasesc o solutie la problema asta care tinea de prea mult timp.Si chiar eram entuziasmata de evadarea asta a mea,mai ales ca urma sa ma intorc de acolo cu pungi pline de haine si cu noul catelus.Stii...seara inainte sa plec imi faceam din nou un scenariu....noi doi intalnindu-ne in avion si nimerind unul langa altul.SI tu...singur...si 1 ora intreaga in care sa pot sa iti spun tot ce vroiam sa zic de mult....

Cand am ajuns la 5 dimineata in aeroport si l-am vazut pe T,eram sigura ca inca dorm pe mine...Mi se parea ca te vad si pe tine,dar eram sigura ca inca visam...nu puteam fii treaza...nu aveai cum sa fii in aeroport...nu aveai cum sa vii si tu in Bucuresti...Nu puteam accepta ca asta sa fie adevarat.Si in negarea mea am inceput sa ma comport copilareste.Am fost de nu stiu cate ori cu avionul,prin nu stiu cate aeropoarte,stiam toate procedurile,nu era nimic nou pentru mine si cu toate astea,ajunsa in fata la check in am ramas muta si nu stiam ce sa fac.Ti-am auzit vocea si m-am intors.Da...erai chiar tu....ce ciudata mai e si soarta asta....SI da inca ma mai traversa un fior de emotie doar cand te vedeam,traiam cu intensitate clipa,tremuram ca un copil mic in fata unui lucru nou si m-am pierdut complect in fata unei situatii deloc noua pentru mine...Nu imi venea sa cred.Am plecat in sala de asteptare fara sa privesc inapoi zicandu-mi „sigur a venit doar ca sa aduca pe cineva.nu are ce cauta in bucuresti”Am crezut ca este timpul sa o iau de la capat.SI am crezut pentru un timp ca reusesc.M-am inselat.Poti fugi de multe lucruri,mai putin de tine insati.Se pare ca soarta vroia ca eu sa gasesc altfel solutia,nu fugind fara a deschide ochii,nu...trebuia sa ma intorc intai la existenta unde lasasem atatea intrebari fara raspuns,nesiguranta teama,exaltarea si dorinta de mai mult,asa ca ne-a adus impreuna intr-un aeroport la 5 dimineata.

Nu mi-a venit sa cred ca voi fi cu tine in acelasi avion nici in clipa in care T m-a intrerupt din lectura mea bagandu-mi mana in fata pentru a-mi atrage atentia.Ciudat,ambii tai colegi m-au vazut,dar tu nu,si au trebuit sa-ti spuna ca sunt acolo...si te-ai intors...ai zambit si m-ai salutat.Nu-mi venea sa cred.Simteam ca nu pot trece mai departe,fara sa stiu daca esti barbatul pe care il construisem in imagine,seara cand te distribuiam in mii si mii de roluri si vorbeam toate si nimic.

N-am apucat sa vorbim deloc ca deja eram in aeroportul din Bucuresti,si coboram din avion pe scari diferite,dar te vedeam cum te uiti dupa mine,iar eu tresaream.

In masina ma gandeam incontinuu daca sa-l sun pe prietenul tau sa-l intreb daca nu ne vedem la o cafea din moment ce suntem in Bucresti toti.Dar n-am facut asta.N-am facut pentru ca m-am gandit ca indiferenta e mai buna,si cu ideea asta am ramas pana m-am intors acasa.Imi ziceam „daca vrea sa vorbeasca cu tine vine el”

NU mi-a venit sa cred nici seara cand asteptam la coada la check in biletul catre casa si am simtit o mana pe umar.L-am vazut pe T razand ca ne intalnim din nou si m-a intrebat ce car in cusca.Am inceput sa povestim putin,m-am intors si te-am vazut,dar n-ai zis nimic...niciun cuvant...ai schitat doar un zambet.Incepeam sa cred ca toate eforturile mele sunt in zadar,incepeam sa vad ca nu esti omul care credeam ca esti.SI am avut de asteptat vreo 2 ore pana sa ne imbarcam.Si stateam ca 2 straini in colturi diferite ale aeroportului,te vedeam cum te uit,dar nu aveam de gand sa cedez si sa vin la tine.Nu avea niciun sens.Iti aratam cat sunt de slaba.

Si mi-am zis ca daca se intampla cumva sa mai nimerim unul langa celalat si din nou nu vei zice nimic,nu mai are rost.iti sunt atat de indiferenta incat nu merit sa –mi spui nici macar „ce mai faci...e dragut catelul”cum faceau majoritatea din aeroport care nici macar nu ma cunosteau,daramite sa mai fii petrecut o noapte intreaga cu mine.Dar nah,asta e....oamenii te dezamagesc zi de zi.

Si erai in spatele meu,tot timpul in care mergeam spre avion.N-ai catadicsit nici macar sa ma ajuti cu pungile cand ai vazut cum ma chinuiam.5 pungi si cusca cu caine.Ce barbat nu ar intreba macar „te descurci”nu...nu ziceai nimic....macar T saracu....mi-a zis sa am grija...de parca avea si el plumb in brate.Ce ma bucur ca ti-am dat cu cusca pe picioare jur.Incepeam sa te urasc.Simteam asta.Vroiam sa ajung acasa si sa plang.SI sa strig ura.NU-mi venea sa cred cat de tare te poate dezamagi un om.Ultima picatura a fost cursa in avion cand am nimerit pe aceeasi linie orizontala.doar T si coridorul era intre noi.Si n-ai scos niciun sunet,schitai daor zambete si te tot uitai....si T ma tinea de vorba....si apoi te-ai culcat.IN momentul ala imi venea sa-ti zic sa te duci dracului.Dar nu puteam....Pana si T radea de situatie... Cand sa-ti spun ca mi-e dor, daca tu refuzi sa-ti intersectezi privirea cu a mea? Stii tu…sa gonim de nebuni,sa ne devoram,sa nu ne alegem cu nimic si sa mai vrem…Sau poate nu stii? Nu stii,nu (mai) stii. Ai incetat sa ma cunosti atunci cand eu am transformat zidul in perne de puf…

Chiar nu pot sa cred nici acum cand scriu randurile astea cum poate fi un om atat de diferit din momentul in care nu mai vrea nimic de la tine.A fost gresala mea ca ti-am dat totul dintr-odata,dar totusi meritam o mana de ajutor sau un ce mai faci.Nu cred ca statutul tau sau fitele nu ti-au permis asta.Din clipa aia am inceput sa te urasc.N-am crezut niciodata ca voi ajunge aici.A fost chiar mana destinului...macar mi-am deschis si eu ochii sa ies din vesnicul dor si vesnica speranta...ca intr-o buna zi ma vei lasa sa iti arat cum sunt.

Nu stiu ce fel de inima mai am.Nu stiu daca acum,printre lacrimi,spun adevarul,sau realitatea lumii,asa cum o vad eu.M-a curprins o tristete teribila; o durere ingrozitoare mi-a invadat sufletul dintr-o data,parca vrand sa mi-l goleasca de tot,si definitiv,iar eu nu ma impotrivesc,ci o las. Nu stiu daca mai sunt prea multe de luat din mine. Azi mi-am dat seama ca ma doare mai mult ca oricand indiferenta celorlalti,si haosul asta in care traiesc in fiecare zi. Azi ceva parca mi-a pustiit ,dintr-o data,intr-o suflare,fiecare coltisor al sufletului,pe care candva il simteam cald.Azi ma plimb ca o himera prin casa asta mare si rece…Sunt singura,si mereu am fost. Parca nimic nu mai vrea sa se apropie de mine,sau invers,parca eu nu imi mai apropii inima de nimic…Totu-n jur se preface-n nepasare. Durerea care ma sufoca imi arde pieptul,in speranta ca poate-am sa mai simt ceva,dar nu stiu ce se intampla cu mine,nici macar nu mai visez.Oamenii care n-au vise,nu au nimic. Si azi m-am golit de vise…Am acceptat ca totul moare,ca oamenii se indeparteaza,ca unii nu se uita niciodata in urma,ca nu pot avea totul,ca sunt uneori la fel de rece ca pietrele iarna,ascunse sub stratul de zapada,am acceptat ca uneori,cand iubim,nu stim sa o si aratam,dar cum pot sa accept ca tu nu te-ai oprit sa ma privesti? Nu mai exista statornicie.Oamenii se lasa prinsi in valtori necunoscute,care le fura mai intai sufletul,si-apoi trupul.

Si da,chiar a fost o evadare reusita,pentru ca am vazut ce nu credeam sa vad vreodata : ca persoana la care tineam si in care credeam cel mai mult,e persoana caruia ii sunt complet indiferenta.

Mi-am vandut sufletul,datorita tie....l-am vandut prafului din aeroport.

Stiu.NICIODATA.

O sa ma ridic, o sa uit lacrimile de femeie vanduta pe vorbe, o sa uit prietenii falsi descoperiti de curand, o sa uit ca la greu nu sunt decat eu cu mine si o sa inteleg ca ink mai pot deschide usi.

Nu conteaza cum arati, cum vorbesti sau cum te imbraci; nu conteaza cati bani castigi si unde lucrezi. Pentru mine au contat acele momente cand fara sa vrei (sunt sigura de asta) m-ai facut fericita. Fericirea e un lucru rar pentru mine. Poate de accea m-am indragostit fara drept de replica desi la inceput nu stiam ca existi, desi te cunosteam. Ai reusit sa vezi in mine ceea ce am ascuns atat de bine atatia ani de atatia ochi curiosi incat m-am speriat la inceput… ti-am zis eu, sau ti-ai dat tu seama?

Stii ce o sa le spun oamenilor care ma intreaba de tine? Ca esti acolo undeva, intr-un moment al vietii mele in care mi-am permis sa ma schimb si sa ma indragostesc, ca esti acolo ascuns intr-un colt al sufletului meu din care nici macar eu nu te mai pot elibera. Si le mai spun ca indiferent ce ai deveni maine sau peste ani, eu nu ceea ce faci tu acum am iubit ci ceea ce ai facut candva. Eu nu rautatea si fitele pe care le ai acum le-am iubit, ci caldura aia din ochi cu care ma alintai si linisteai, eu nu vorbele tale rautacioase le iubesc ci am iubit linistea ta si tacerea ta. Eu nu aroganta ta e azi si de maine am iubit-o ci vorba dulce cu care mi-ai spus ca nu ar mai trebui sa fumez atat....

Dezamagita, ma uit in oglinda si ma rog sa plang, dar nici lacrimi nu mai am….imi vine sa urlu sa tip, ma intreb cine sunt ce am ajuns…park nu mai sunt eu , parca toata lumea e invers, e cu susu in jos. Si parka eu nu mai pot. Ma intreb prin cate trece un om ca sa se maturizeze? ca sa se invete minte… cand omul ala sunt eu, stiu raspunsul : prin toate!

Imi e dor de tine ma. Si nu, eu nu voi zice sa ne vedem. Dar daca vei zice tu, imi voi incalca promisiunea si voi veni. Si nu am reusit nimic inca. Si nu mai vreau asa. Dar nici nu mai pot fara tine mult timp...

As vrea o singura data sa adorm din nou cu tine langa mine. Si sa ma trezesc si sa fi acolo.
Stiu.
Niciodata.

Sa te duci dracu TIMPULE!

Mi-am promis ca nu o sa mai existe niciun alt post despre tine. Ca s-o fi saturat dracu lumea de mine si de tine, de acest NOI ce continue sa existe si sa nu, de atata timp.
Dar spune-mi tu cum sa nu scriu cand ma trezesc in miez de noapte transpirata si plangand, cand ma ridic din pat fara sa stiu unde ma duc, cand deschid calculatorul si-mi verific mailul fara ca eu sa astept ceva anume.

Ma urasc pentru fiecare moment in care te-am iubit si pentru fiecare moment in care in mine s-a trezit speranta

Urasc faptul ca altele au avut parte de lucruri pe care mie nu mi le-ai oferit niciodata, de momente pe care nu ai stiut sa mi le dai. Urasc ca altele sunt fericite alaturi de tine, pe cand eu am avut parte doar de drumuri alergate in planset pentru a-ti arata cat de iubesc. Tot ce am incercat s-a lovit de bariera indiferentei tale. Egoul tau si nevoile tale mai presus de ale noastre m-au facut sa inteleg ca nu are sens…

Nu are sens nici acum, felul in care ma trezesc in fiecare dimineata cu lacrimi in ochi. Nu are sens pentru ca iubesc. Nu pe tine, de la tine nu a ramas decat povara aceea cu care ma trezesc in fiecare dimineata si dispretul pe care ti-l port.

Am ingenuncheat definitiv.Nu mai am putere sa ma ridic si sa continui.Nu mai cred in nimic, chiar n-am cum.
Mi-a spus cineva ca putere gasesti usor.Trebuie doar sa te gandesti daca lucrul pentru care trebuie sa te ridici merita cu adevarat.Cred ca de aici porneste tot declinul.Ca sunt constienta ca nimic din ce duce spre tine nu mai merita osteneala. Si cu toate astea nu ma pot ridica...
Imi doresc din tot sufletul sa te uit...si nu pot...

si doare la dracu atat de tare...ca am impresia ca desi am spus asta de n ori,tot n-am spus-o destul de mult ca sa stie lumea intreaga cat doare...ca sa stie lumea cat tin la tine...ca sa stie lumea ca acum curg lacrimi doar la gandul ca in cateva zile pleci...si nu te mai intorci...si n-o sa te mai vad vreodata...si am asa o vaga senzatie ca n-o sa te vad nici inainte sa pleci...si asta o sa doara si mai tare....la naiba...si ma doare si ca n-am apucat sa-ti spun acel ceva ce vreau sa ti-l spun de mult...care pentru unii ar parea o prostie,dar eu chiar m-as simti mai usurata....si ma doare faptul ca te vreau...si nu te pot avea...si aud cum te distrezi prin diferite locuri...si la dracu eu nu pot merge ca am bacul....am bacul in 3 saptamani si eu de doua zile plang incontinuu....moamaa...cat adevar era in piesa aia "you can''t eat,you cant sleep,when u love someone...."da uite recunosc...sunt proasta pentru ca...tie cred ca nici nu-ti trece prin cap macar ca ma mai gandesc la tine...cand de fapt nu ma mai gandesc la nimic decat la tine...

la naiba ca imediat e august...e august si trece un an de cand ne-am cunoscut...si desi ar trebui sa fie totul mai bine acum e cel mai rau...am sperat ca cu timpul ma voi schimba...am sperat ca timpul va sterge tot...ca timpul ma va ajuta sa uit...mi-am pus toate sperantele in timp si m-am inselat amarnic...i-am intins mainile larg si m-am bazat pe faptul ca incet mi le va lipi din nou de corp,dupa ce imi va da o imbratisare...imbratisarea de confirmare ca am trecut pragul uitarii...ca sunt libera....ca pot iubi din nou si ca nu mai imi pasa deloc de tine....dar nu...am intins mainile si tot ce a facut timpul a fost sa lase vantul sa sufle printre ele....de parca vantu mi-ar putea alina mie durerea,....de parca vantul m-ar putea ajuta pe mine sa te uit.....asa ca la dracu cu tine timpule....oricine ai fi....te urasc pentru ca nu tii cu mine....te urasc pentru ca nu ma ajuti niciodata...si te urasc cel mai mult pentru faptul ca nu ai putut sa accepti o mana intinsa spre tine care era ca un strigat de ajutor.....

aaa...si te urasc pe tine...dragul meu crazy frog...da chiar te urasc...te urasc pentru ca te iubesc atat de mult incat nu te pot uita...si te urasc pentru ca ai reusit sa atragi timpul de partea ta...si te urasc pentru faptul ca pleci si ca n-o sa spui nici macar adio....si te urasc pentru faptul ca nu ai vrut sa ma cunosti asa cum is de fapt...nu asa cum eram intr-o seara si te mai urasc si pentru faptul ca nu mi-ai dat sansa sa-ti zic ce aveam de zis...

te urasc si te iubesc in acelasi timp si pe deasupra te mai si apreciez....pentru ca stapanesti foarte bine timpul.....asa ca spune-mi...te voi uita vreodata?

inainte sa pleci sper sa iti amintesti ca inca nu mai invatat sa fiu tare daca pleci....

Escape

Simt nevoia sa ma detasez rapid de absolut tot. Sa fug undeva departe si sa nu mai stiu nimic din ceea ce stiu acum. Sa nu ma mai intorc niciodata...

Sa uit toate persoanele pe care le cunosc,ma rog aproape toate...ca sunt si care chiar merita,putine dar sunt,si se stiu ele foarte bine... sa uit tot ce am facut pana acum, sa ma uit pe mine, asa cum sunt acum. Sa nu-mi aduc aminte nici cum ma cheama, nici cati ani am, sau cand m-am intristat ultima oara.

Vreau sa uit chipuri si zambete, sa uit locurile in care am fost, sa uit toate intamplarile prin care am trecut, sa sterg absolut tot cu buretele. Sa am din nou creierul la fel de neted ca atunci cand eram bebelus. Sa-l umplu cu informatii noi, dar in alta parte, cat mai departe de tot ce acum reprezinta "lumea mea". Vreau o alta lume, o alta personalitate, sa fac lucrurile diferit si sa pot sa am incredere in oameni fara ca acestia sa profite si sa ma raneasca.

Am mai scris despre asta, am scris cat de mult imi doresc s-o fac si o voi face intr-o zi, curand, cand n-o sa-mi mai pese de sentimentele si dorintele celorlalti...

O lectie despre viata

azi am aflat lucuri noi,de fapt chiar pot spune ca ziua de azi a fost o lectie....

am trait in minciuna in tot timpul asta...m-am mintit ca pot sa iau totul de la capat si sa te uit...te-am vazut din nou si mi-am dat seama ca nu pot...

m-am mintit ca am multi prieteni adevarati,dar mi-am dat seama ca de fapt am foarte putini...daca stau sa ii numar nu cred ca trec peste 3...

m-am inselat mult in priviinta cuiva,pe care in ultima vreme chiar o numeam prietena.Mare gresala...n-am vazut in viata mea o persoana mai pe interes.....n-am vazut in viata mea o persoana mai prefacuta...mai falsa....de fapt...cred ca in clasa a 9 cand n-o suportam stiam eu ce stiam...credeam ca e altfel...ma rog...n-am crezut niciodata ca voi ajunge sa zic ca ce credeam in a 9 e mult mai bine decat ce cred acum...dar e adevarat,in viata nu trebuie sa zici niciodata "niciodata"...macar bine ca ca mi-am dat seama..tarziu da...dar e ok si asa....

si cum o lectie nu e niciodata scurta....am aflat lucuri...despre tine...e greu la naiba...ti-e greu...nu imi vine sa cred cate s-au adunat pe capul tau...si cand ma gandesc ca una poate e asa putin si din cauza nebuniei mele...sau nebunie ar fii sa afirm ca  e vina mea?nu stiu...e prea nebuneasca treaba sa stiu care e nebunia...si oricum...care e definitia termenului "nebunie" in zilele de azi?

la naiba e greu...e a dracu de greu...si mi-e a dracu dor de tine....dor de mare...dor de o terasa...dor de un pahar de sampanie in lounge-ul din Obsession...dor sa nu mai doara...de fapt...mi-e dor sa nu mai imi fie dor...

Changes.Si ceva pentru cea mai speciala EA

pentru el :

sa-ti spun ceva. ma intorc cu spatele si plec. si nu ma mai uit inapoi. mi-ar fi fost greu sa-ti soptesc asta in fata, in ochi, in ochii tai adanci care m-ar fi privit nedumeriti. mi-ar fi fost imposibil sa-ti vad zambetul transformandu-se in grimasa de durere. n-as fi putut sa-ti vad frumoasele maini framantandu-se. nu ma mai uit inapoi, nu. dar tu nu stii asta. si n-o sa intelegi niciodata.E mai bine asa si-am mai zis,raman doar eu si cu mine In speranta ca-ntr-o zi totul va fi mai bine.

Am motive,multe.Orice amintire ramane.Stiu.Si mai stiu ceva.Ca e extrem de greu sa te trezesti dimineata si sa zici "de azi incep o viata noua"chiar daca nu vrei sa te doara,sa te afecteze,nu poti....sunt multe la mijloc dar in primul rand e speranta care nu moare usor....vrei sa crezi ca tot ce se intampla e doar un cosmar dinc are te vei trezi curand,iar el iti va fi mai aproape ca pana acum...dar nu e...si vezi cum totul isi pierde sensul...nimic nu mai e cum a fost...desi inca imi doresc asta si inca astept momentul in care sa aud"poate se mai merita o sansa" dar...imi tai singura aripile si incerc sa fiu realista si sa inteleg ca asta nu se va mai intampla...oricat mi-as dori eu.Dar nu astea sunt motivele.Deloc.

O persoana inteleapta,pe care n-am stiut sa o apreciez in ultima vreme mi-a zis candva : ce rost are sa te stresezi pentru o persoana care nu da doi bani pe tine?la care nu-i pasa de tine.Oricum nici asta nu e singurul motiv.Pur si simplu e timpul sa imi iau viata in brate.Si viata nu se masoara in momentele in care sufar dupa tine sau privesc cu nostalgie la clipele care au trecut si nici in momentele in care te mai vad pe strada.Faze o sa mai fie multe,dar nimic concret.Niciodata n-o sa iti pese si oricum nu are rost.Imi fac rau mie,ma injosesc degeaba...si ii las pe toti sa isi faca o alta parere despre mine...cu ce scop si la ce bun?Pentru tine?Nu meriti atat.Nu meriti deloc.Vreau sa fiu cum eram inainte....am ajuns intr-un hal jalnic,am ajuns sa imi fie jena de felul in care ma port si de impresia pe care o las...fara sens.Daca ma vrei cu adevarat o sa lupti pentru mine,nu o sa stau eu sa bocesc dupa clipe trecute NU...si nici no sa mai merg prin locuri ca sa te vad,si nici no sa mai imi pese ce mai faci...NU mai vreau sa stiu nimic.Vreau sa fiu o alta EU cea din inainte.O sa fie greu?Poate...pentru ca e greu sa demonstrezi ca te-ai schimbat...dar nu-mi pasa...pentru ca cine ma apreciaza si ma cunoaste o sa stie exact cum is si o sa inteleaga si cine nu,nu merita...

E de ajuns.

pentru ea:  Ce esti tu pentru mine nu cred ca pot explica in cuvinte,esti persoana care ma ajuta atunci cand am nevoie,umarul pe care plang de fiecare data,cea care stie sa spuna cea mai portivita vorba in momentele grele,cea are ma accepta asa cum sunt fara sa incerce sa ma schimbe dupa bunul plac,cea care stiu ca imi este aproape si la bine si la greu,singura care a crezut ca ‘visul’ meu ma va face fericita,care m-a sustinut in dezicia luata si care nu avea de gand sa ma abandoneze pana nu-mi atingeam sopul,cea care a trecut cu vederea rautatile din jur doar ca sa nu rupem aceasta prietenie care dureaza de aproape 3 ani de zile si care devine din ce in ce mai puternica pe zi ce trece.

Dar cu toate astea nu stiu daca te-am apreciat la adevarata valoare,am fost rea, egoista si nerecunoscatoare dar tu m-ai vrut exact asa cum eram,iar acesta este prilejul meu de a-ti multumi ca m-ai suportat atata timp si ca ai fost SINGURA care a avut grija de mine in tot acest timp si pe care au preocupat-o problemele mele.

Chiar daca aveai altceva mai bun de facut mereu stiai sa gasesti cea mai buna cale sa ma calmezi sau sa ma faci fericita iar pentru asta...iti spun ceva din suflet...TE IUBESC...si imi cer scuze...nu's perfecta...as vrea doar sa fiu cum eram inainte...sa radem cum o faceam inainte si depresiile sa le impartim impreuna...sa ne sprijinim si sa ne ridicam impreuna...una pe cealalta...cel putin tu ma ridicai...sper ca faceam si eu la fel...cel putin banuiesc ca incercam...

As da timpul inapoi.Am facut multe greseli....dar stii...n-am puterea sa intorc timpul in schimb am puterea sa incerc sa fac lucrurile cum erau inainte.S imi doresc asta extrem de mult...

A...si mai vreau ceva...sa ITI MULTUMESC...chiar fara sa iti dai seama...m-ai ajutat foarte mult...si chiar mi-ai deschis ochii...mi-ai explicat prin felul tau lucruri care alti din start incep sa le judece,dar tu n-ai facut asta...si asta conteaza si inseamna foarte mult...chiar daca nu iti vine sa crezi...

E trist,dar sper sa vina vremuri bune...si abea astept umflata de pe terasa de la Tibi...si toate povestile,chiar si certurile dinainte de Tineretului....si mai sper ca ai sa ma intelegi cum ai facut si pana acum...si sper ca nu mi-am dat seama de lucruri prea tarziu....si mai sper si c-ai sa ma ierti,desi stiu ca tu nu dai a doua sansa.

SPER...va fii bine...ne descurcam noi cum ne-am descurcat mereu...mai stii?Era propozitia noastra preferata?Cum de am pierdut-o?

ploaie de ganduri...ploaie de dor

Sunt lucruri despre care mi-am promis ca nu voi mai vorbi, nici scrie si nici picta. Sunt lucruri pe care refuz sa le mai aduc vreodata la suprafata, dar ele exista. Incerc sa le tin departe, sa le ascund undeva, sa uit ca le stiu, ca pe unele le-am trait, sa uit ca poate, doar poate, as vrea sa dau timpul inapoi. Apoi ma gandesc ca poate as vrea de fapt sa dau timpul inainte, sa fac totul sa se deruleze mai repede, sa-mi ia din ce in ce mai mult timp sa-mi amintesc detalii. Apoi poate as vrea o pastila pentru uitare si poate sa se poata sterge cuvintele mele in timp ce le scriu... 

Retraiesc azi din amintiri, momente in care tremuram de placere si durere in acelasi timp.Imi amintesc plangand de momentele cand eram cu zambetul pe buze langa tine pe scaun si te priveam navingand pe internet.Imi amintesc cand tremuram in pat sub mana ta, imi amintesc cand faceam dragoste pana nu mai puteam, pana nu mai aveam amandoi putere sa ne ridicam dintre asternuturi.Imi amintesc cand ma priveai cu ochii tai dornici sa facem dragoste, imi amintesc de atingerile tale si pielea mea plange dupa mangaierea ta, imi amintesc de cafelele baute impreuna si saruturile furate unul altuia..Imi amintesc de primul sarut, imi amintesc de prima noapte de amor, de stangacia mea in pat in timp ce ne straduiam sa iasa cat mai bine.Imi amintesc si zambesc printre lacrimi de prima convorbire la telefon, de prima intalnire si de prima….Imi amintesc de tot si retraiesc fiecare moment, pentru ca numai cu tine pot sa traiesc momente neregretabile mereu, moment de moment ma faci sa uit de problemele cotidiene, ma faci sa ma simt femeie.Fiecare atingere imi da putere pentru a trece peste tot, fiecare zambet, sms, apel…orice….daca e de la tine…si totusi…

Probabil daca as incerca acum sa pun pe hartie cele cateva momente petrecute impreuna as face o gresala.Dar greselile sunt specialitatea mea.Si oricum niciodata n-am sa pot exprima in cuvinte ce am in suflet,ce am trait...ce am simtit...si totusi...

Mai tii minte primul sarut?Momentul acela perfect...cred ca cel mai perfect prim sarut din viata mea.Intotdeauna am avut impresia ca primul sarut e special,are ceva aparte.Dupa el celalate vin de la sine...dar primul...aduce mister,asteptare,freamete...dorinta si in acelasi timp suspans...se intampla cand te astepti mai putin,si totusi il anticipezi prin privirea cu subinteles de dinainte.Asa a fost si primul nostru sarut...Dansam intr-un club..cu multa sampanie in jur,cu multa lume in jur...a urmat hitul verii 2009...nu cred ca este cineva sa nu-l stie "somebody told you how much I love you"...si cantandu-mi versurile astea m-ai luat in brate...si mai pupat pe obraz,ai zambit si apoi privindu-ma in ochi te apropiai....si ne sarutam....Recunosc mi se parea extrem de ciudat ceea ce mi se intampla...ne cunosteam doar de 2 ore..dar aveai ceva aparte...si desi totul a fost mai degraba cliseu...m-a cucerit scena...

Mai tii minte cum stateam,in aceeasi seara pe canapea,ne priveam si zambeam...incontinuu...si imi ziceai ca incerc sa te innebunesc prin felul cum dansez....imi ziceai "baby"...si suna atat de frumos...si apoi in masina,dupa ce m-ai asigurat ca poti conduce,ca nu ai nimic...si ai pornit muzica...si era piesa aia...piesa aia care o ascultam eu tot timpul cu un an in urma,niciodata nu ma regaseam in versuri,dar imi placea...si ce m-am bucurat ca o auzeam din nou...si de data asta chiar se potrivea...si mai stii momentul ala care mi s-o parut cel mai frumos care mi s-a intamplat vreodata intr-o masina...cand era versul "i can't resist the way you touch me baby" si tu mi-ai pus mana pe picior si ma mangaiai pana sus,sub fusta...si nu te uitai la drum,te uitai la mine...si zambeam amandoi....si la tine...lupta mea cu propriile-mi ganduri (Bine ca te uiti la mine cu ochi de vultur care abia asteapta sa isi devoreze prada.Ma privesti complice si simt cum cedez si nu vreau sa cedez….nu azi…nu …nu acum…si totusi iti simt mainile in mainile mele si te vad peste mine in pat.Cedez…cedez sub greutatea ta ce ma apasa placut….si ma simt mica si neajutorata…pierduta in placere si privire dura..pierduta in ceea ce imi doresc in fiecare zi.Simt respiratia ta rapida pe gatul meu si ceva umed coboara pe san….ah, doamne cat te doresc….) n-are rost sa insir noaptea aia...s-au intamplat prea multe...era totul prea perfect...

Mai tii minte cand m-ai dus acasa cum radeam amandoi in masina?cum ne priveam?cum iti dadeam eu indicatii pe unde sa mergi si tu te uitai la mine nu la drum?cum am ramas in fata casei in masina si nu puteam cobora...stateam si ne uitam unul la altu...si stiam ca aia o sa fie singura seara in care mi-ai spus "baby",dar totusi ceva nu ne lasa....sau cum am ras de prietenul tau cand m-a intrebat daca plecam impreuna in vacanta intr-o tara mult mai calda,doar noi doi...eu si cu tine...am ras atunci,acum chiar mi-as dori asta....

Mai tii minte cand stateam eu seara pe canapea dupa ce m-am pierdut cu o prietena in cartierul in care stai si taximetristul n-a stiut sa ne duca si cainii ne fugareau si o spanioloaica despre care am aflat luni mai tarziu cine era de fapt ne-a dat o harta...si cand in sfarsit am ajuns la tine m-am asezat in celalat capat al canapelei si n-am zis nimic.Nici nu te-am intrebat ce faci.Si tu citeai despre tine pe internet si trisam si eu uitandu-ma ce scrie?Mai stii ce ciudat ne comportam?Cum ma uitam la tine si nu ma puteam opri din zambetul ala talamb,si cand te uitai si tu ma faceam ca ma uit in alta parte si tu la fel?Cand imi puneai intrebari la care iti raspundeam de dragul de a nu te lasa cu vorba in gura?Si cum s-a sfarsit comportamentul nostru prostesc cand a cazut prietena mea in mijlocul casei si am inceput sa radem...si ne uitam unul la altu...si imi venea sa iti sar in brate...sa repetam noaptea aia...

Mai stii cand ne-am intalnit la mall intamplator si ti-ai facut loc,dand doi prieteni din fata mea la o parte,bagandu-te printre ei,numa ca sa ma pupi pe ambii obraji sa ma intrebi ce fac , sa zambesti si dupaia sa pleci?

Mai stii cele cateva dati cand ne intalneam in clubul care ne-a facut cunostiinta si dansam...si ne uitam unul la altul...si fredonam piese triste?Mai stii cand dansam spate in spate,ca sa nu isi dea nimeni seama pe "every step you take" si ne intoceam unul la altul din cand in cand si zambeam?Sau cand ma masai pe umar,sau imi ziceai ca fumez prea mult...sau te uitai peste tipa care vorbea cu tine , imi zambeai si imi trageai cu ochiu si te uitai mirat cum de prietena mea vine si te pupa si eu ma intorc fara sa iti dau prea multa atentie.Daca ai stii cat de mult ma abtineam in momentele alea...imi venea sa te trag de mana si sa fugim...Sau mai stii cand m-ai gasit pe coridorul clubului,inspre iesire...vorbeam la telefon cik...defapt ma prefaceam,pentru ca am vazut ca vrei sa pleci si nu vroiam sa pleci fara sa ma saluti,asa ca am fugit roata prin tot clubul ca sa ajung inaintea ta...

.si ai venit la mine....si m-ai pupat in coltul gurii,m-ai prins de obraz ai zambit si te-ai dus sa iti iei haina...si eu in prostia mea am iesit afara sub pretextul ca nici acolo nu aud...si ai mai venit odata la mine....tin minte perfect...afara ploua...si eu stateam si vorbeam la telefon...ai venit si m-ai intrebat daca mai stau...nu stiam ce sa raspund,incercam sa-mi gasesc cuvintele,incercam sa formulez o propozitie coeerenta,care sa iti dea cat de cat de inteles ca as da orice sa plecam impreuna si n-am putut decat sa iti raspund "nu stiu"...si tu mi-ai zambit si m-ai pupat din nou...mi-ai zis sa am grija de mine,m-ai luat de mana...zambeam si nu puteam zice nimic...ploua si nu imi pasa...m-ai lasat de mana si ai plecat...mi-am dat dupa aceea seama cat de caraghioasa am putut arata in fata ta cu telefonul la ureche,vorbind lucruri importante si cand ai venit tu la mine,tot ce mai faceam era sa stau cu telefonul la ureche si sa nu mai vorbesc nimic....dar a meritat...pentru ca te mai vedeam zambind...

Sunt multe...multe amintiri...dar fiecare deschide o cicatrice in plus de pe suflet...fiecare cuvant e o speranta in plus……fiecare zambet de atunci s-a preschimbat in lacrima de acum...

Devin melancolica de fiecare data cand imi amintesc, sa fie un regret ca nu am trait totul cu tine?Iti duc dorul sarutarilor pe gat, duc dorul mainilor tale pe soldul meu, duc dor de tot.

Stii...cand mi-ai zis ca fumez prea mult ma gandeam doar la un singur lucru : daca fumez mai mult reusesc sa inec amintirea in fum de tigara? Si daca nu, cand expir fumul, iese si ea odata cu el? Vreau sa fiu noua si necunoscuta. Vreau sa ma intrebi despre trecut si sa-ti spun ca nu am unul. Vreau sa ma intrebi daca am iubit vreodata si sa-ti spun zambind ca nu, n-am iubit niciodata. Sa te intreb eu cum e sa iubesti. Intreaba-ma daca am suferit si-ti spun ca nu. Intreaba-ma ce am trait si-ti spun nimic. Intreaba-ma ce e minciuna si iti spun ca nu stiu.Ofera-mi o cafea si vreau sa-ti spun ca ii simt mirosul pentru prima oara, ca nu am mai gustat vreodata asa ceva. Intreaba-ma ce am visat caci n-am visat nimic si nu stiu sa visez si nu vreau sa invat. Intreaba-ma pe unde am fost, ce locuri am vazut, sa afli ca nu le cunosc, ca vreau sa ma minunez de ele pentru prima oara.Ma intreb cine as fi daca nu as sti ca sunt eu. As vrea naivitatea suferindului de amnezie si lipsa de experienta a scolarului. As vrea superficialitatea cititorului de tabloide si as vrea privirea analitica si zambetul reflex ale nou-nascutului. As vrea entuziasmul adolescentului si speranta prospetei mamici. As vrea caldura unui catel de doua saptamani si somnul sau linistit...

…e vina mea ca am plecat…e vina ta ca m-ai lasat sa plec. Nu-mi mai vorbi, caci vocea ta nu mai calmeaza, vocea ta stoarce lacrimi. Pleaca din viata mea, dar inainte sterge toate urmele pasilor tai…ia-mi toate amintirile cu tine ca au devenit mult prea grele ca sa le mai car, dar, totusi lasa-mi ceva…lasa-mi certitudinea ca am fost fericita candva, undeva, cu cineva.

TE IUBESC...chiar daca nu-mi vine sa cred ca spun asta si ca doare imens...te iubesc,dar trebuie sa te uit....sunt curioasa daca o sa reusesc in sfarsit sa nu mai fac o diferenta intre TREBUIE si ASA O SA FAC...

mi-e dor...mi-e teama...dar totusi parca cel mai tare mi-e dor...

Vreau sa tin dragostea in buzunarul de la piept si cand nu o mai doresc, sa ii dau drumul si sa zboare departe. Vreau sa tin totul in palma stanga si, atunci cand imi departez degetele, sa se scurga firicele, ca nisipul. Sa vina cate un val si sa stearga orice urma, sa duca in larg tot ce poate. Pastreaza tu tot, mie nu-mi lasa nimic.

Spin-Ploaia
Asculta mai multe audio Muzica »