...ganduri scapate de sub control...amintiri evadate din colivie....

Stie ca uneori singuratatea din jur ii va apasa atat de tare pe umeri si ii va strivi mereu ultima urma de incredere pe care o mai are... si totusi zambeste...

A invatat ca nu poti avea totul pentru totdeauna... si a invatat ca uneori nu poti avea nimic...

Cand a crezut in altii, a cazut intotdeauna prea tare, iar mersul inapoi nu poate fi mereu o solutie... drumul se intinde mereu inainte si o sa merga pe el chiar de-ar fi ca zambetul sa doara prea tare...

Inainte credea ca pentru a bea cea mai buna cafea, e de ajuns sa astepti o dimineata speciala... acum stie ca pentru a bea cafeaua perfecta are nevoie de o cana potrivita...

Uneori nu mai vrea sa creada in caldura dintr-un sarut sau in momente romantice,mult prea perfecte... alteori faptul ca asculta aceeasi piesa uitandu-se la o poza tine locul unei nopti de August...

Demult, privindu-i ochii senini si ascultandu-i glasul bland, stia sa creada in fericire si in paradisuri copilaresti... acum stie doar ca ii e cumplit de greu si ca ii lipseste in fiecare clipa...

Daca ar putea, macar pentru o secunda, sa ii vorbeasca, i-ar spune doar atat : "Mi-e atat de dor de tine!"... apoi ar plange impreuna si s-ar strange in brate...

Stie ca poti pierde definitiv pe cineva si ca ingerii nu pot face mereu minuni... si totusi zambeste...

am stiut sa te pierd intotdeauna printre stele si sa te gasesc mereu in ganduri fara ecou...

Tin minte si acum momentul in care te-am cunoscut,erai acel om dur..dar totusi copil,aveai privirea aia care parca te tinea la distanta dar totusi se putea vedea ceva in ea,acel ceva bun,aliura aceea de “baiat de neatins” dar totusi mi-ai spus ceva,nu as putea spune ce,dar in mintea mea ai ramas mult timp..Nu am putut uita ochii aceia care pareau atat de duri in comparatie cu ai mei care te priveau relativ cu teama...Mi-am invins teama pentru prima oara in viata...dar am cedat ochiilor tai mult prea usor...m-am lasat prada momentului...Mi-a fost greu apoi sa recunosc ca nu vei putea fi al meu din nou..Si am lasat toate sperantele sa moara.Ma vedeam un “prea copil” pentru tine.Desi imi doream sa te stiu al meu,am renuntat.A trecut ceva timp de atunci dar totusi..nu te-am putut sterge din minte.... Nu pot concepe ca asa ceva sa se termine atat de brusc si de sec... Alaturi de tine am simtit lucruri incredibile si am facut lucruri pe care nu credeam sa le fac vreodata... Nu vreau sa ma gandesc ca povestea are si un sfarsit... dar ma uit acum langa mine si tu nu esti aici... Erai motivul pentru care ma trezeam dimineata si uitam sa mai adorm seara... erai viata pentru mine... M-ai ucis fara sa clipesti... Dar tu nu mai existi pentru mine... esti doar o umbra in intuneric... Nu ai existat niciodata... ma rog...aproape niciodata...ai fost doar un fluture ce moare dupa o zi de viata... 

Ce incepe ca un vis ... se termina ca un cosmar...

Cand?

Te-am evitat nopti la rand…Inchideam ochii nopti la rand gandindu-ma la altceva.Sau macar incercand...aveam impresia in toiul noptii ca ochii imi sunt cel mai mare dusman...dar si cu ei inchisi te vedeam...si incepeam sa plang...desi stiam ca tie nu ti-e sete...Si strangeam toate lacrimile pe o batista...ca sa o arunc...ca sa arunc tot ce simt si tot ce imi aminteste de tine...dar nu stiu cum reuseai sa scoti toata durerea din batista si sa mi-o dai inapoi...si eu o primeam...ca un copil care nu si-a invatat lectia...uitasem ca si apa cand fierbe scoate aburul afara...scoate raul,dar nu-l ia inapoi...eu in schimb,il acceptam...si ochii ajungeau sa se scalde din nou in amintire.Doare stii?Dar...e de ajuns sa iti simt parfumul ca sa te ador...
E cada plina si apa curge continuu...dar nu-mi pasa ca voi face inundatie . Ma simt sufocata, dar nu,nu e din cauza apei.E din cauza parfumului. Ma spal de tine de parca as fi intrat in cenusa.Si frec apasat cu buretele fiecare centimetru de piele fara sa ma doara  macar ca o sa raman fara ea.
Am terminat…ma linistesc si rasuflu greu…respir cu gura deschisa si indepartez aburii de deasupra apei. O parte din spiritul meu pleaca cu ei…

Oare am scapat acum de tine?
Imi tin respiratia si imi afund fata si parul in apa… cum ar fi sa raman acolo? Sa am curaj sa ma sufoc incet si dureros? Dar nu, pentru asta imi esti de ajuns tu, nu-mi trebuie alta otrava si oricum nu meriti chiar atat. Scot capul si-mi izbesc pletele de spate..Simt picurii de apa scurgandu-se reci pe sira spinarii.
Imi strang picioarele la piept si ma fac mica…intind mainile in fata.Mainile nu ma asculta…te cheama ca atunci...
Strang in palma apa care se roteste in cercuri cu spuma.Inchid pumnii si apa dispare ca si imaginea ta si mi-e teama sa deschid din nou palmele, stiu ca apa-ti va oglindi ochii. As vrea sa nu ma gandesc la tine si tocmai de asta ma clatesc repede si ies din cada…Ma infasor intr-un prosop si imi aduc aminte ca radeai de mine cand ma intorceam de la baie tremurand “ce faci?…”...iar eu pierzandu-ma iti raspundeam "nimic" si zambeam cuibarindu-ma langa tine…si tu ma acopereai oarecum mirat de faptul ca eu tremur cand afara sunt 38 de grade si tu nu mai poti de cald cu ventilatorul pe tine...si ma luai in brate...de ce nu am avut atunci puterea sa impietresc momentul?
Nu mai imi ramane nimic de facut decat sa ma adun si mai strans in prosopul greu si sa ies grabita din baie…
Ma arunc in pat,nemiscata masor tavanul cu ochii. Incerc sa ma gandesc la altceva, incerc sa cant doar ca sa iti acopar imaginea, dar imi vine in gand aceeasi melodie trista…si mi-e frig...si tu nu esti sa ma acoperi...si afara e iarna...si simt ca inghet...simt ca am puterea sa impietresc momentul...pentru ca mi-e frig..pentru ca nu ma pot misca...si mi-e ciuda pe mine...mi-e ciuda ca n-am putrea sa fac unele lucruri...
Trec minutele si intra mama in camera:
“Da?”
“Domnisoara, cred ca ai facut inundatie!”. Ma ridic ca un cub de gheata si ma grabesc sa inchid apa..ca si in alte dati am uitat-o deschisa… E ok! Pe ea o uit, dar pe tine cand?

?

 

Journey into time...

Take a quick break from your daily life and lets take a walk.

Altough everyone will go straight ahead,we should better let them all go and just watch them leaving,living their life,walking down the street...

Lets leave everyone behind us and take a few steps back,make a journey back in time,looking back to the place and moment  we've met...stay there and just remember...

I don't know about you

I don't know what you really like

how you really are 

how you live your life

how you spend your days

how you feel

how you think

what you want and what you don't

whome you love 

whome you hate

...so I can't say I know you because I don't know anything about you....except of what I read from the magazines or what I see at Tv...except of the moments when we are together.But that is enough...A moment was enough for me to fall in love with you.

"You had me at hello"

How can this be possible?

How can you feel in love with a person of who  you don't know anything except the way he:

walks

talks

kiss

feel happy

feel satisfied

makes love

sleeps

dance

drinks

eats

his name

his age

where he lives

what he drive

looks at you in different moments...

Is that enough?If not...how can I be in love?Or if what I feel isin't love....than how do you call it?

When?

Mi-am dat seama ca ma mint din nou.

Ma mint atat de bine incat am ajuns sa ma cred.

Ma mint ca imi place de altii

Ma mint ca te-am uitat

Ma mint ca esti urat 

Ma mint ca am reusit sa trec peste tot

Ma mint ca pot sa iubesc pe altu

Ma mint ca pot trai fara tine

Ma mint ca de fapt am avut doar impresia ca tin la tine

Ma mint zicand ca e mai bine asa

Ma mint incercand sa cred toate cliseele

Ma mint dimineata cand vad ca e o noua zi si zambesc,desi nu-mi vine deloc sa fac asta

Ma mint ca nu ma mai gandesc la tine

Dar ma mint...hai inapoi langa mine...nu mai pot fara tine,nu mai pot jur....curg lacrimi si le simt ca si cum ar curge sange...macar de ar curge tot...sa mor...daca as sti ca asta m-ar aduce langa tine,as muri,caci oricum deja sunt moarta...sunt moarta fara tine,desi par in viata,desi par fericita,desi tie ti se pare ca imi merge bine,de fapt lucrurile nu stau asa deloc.Ma lupt cu mine insumi zi de zi,ma lupt cu toate sentimentele,ma lupt cu minciunile,ma lupt cu orice...dar pierd mereu si tu castigi....castigi fara ca macar sa stii ca te lupti pentru ceva.Si atunci ma intreb....e asta o lupta dreapta?Cu siguranta nu,dar e o lupta,una dura.

Mai sunt doua luni...doua luni si pleci...nu stiu de ce dar am senzatia ca nici atunci nu se va incheia lupta...incep sa cred ca sentimentele pe care ti le port sunt de fapt umbra mea...si oricat as incerca nu pot sa o descos...Peter Pan de ce putea?daca m-ar auzi un copil cred ca ar rade de mine.Si copii sunt sinceri...

To be honest I feel the smallest person in this world,and I feel like it akes me in places I didn't know I have inside me ...and it doesn't matter how many haircuts I get,or how many glasses of wine I drink with my girlfriends...I still go to bad every night...thinking of every detail and wonder what I did wrong or how I could misunderstood everything.....and how in the world can I get over you...

everything it's useless...because the next time I see you every single feeling that I have for you comes back,every single part of me is shaking...and I start thinking of you...again...and again...

When will it be over?When will the pieces of my heart finally get to place?When will I stop lying to myself?When will I stop asking myself so many questions and live my life instead....without you in it...wuthout this devilish feelings in it?

WHEN????

o farama...

cand am aflat ca te intorci pentru a ramane inca doua luni am fost cea mai fericita...jur...simteam nu stiu...simteam ca plutesc...simteam ca poate mai am o sansa...simteam din nou...chiar simteam...dar acum...acum dupa ce realizez unele lucruri...acum abea astept sa pleci...

When that someone you love doesn't love you and

you are lonely and sad... Fate dealt a hand and

you've lost it...the best pal that you ever had Each

appeal that you made was a failure your romance

had come to the end And that someone you love

doesn't love you that's when your heartaches begin...

amintirile....o sa le pastrez mereu cu mine...n-am cum sa scap de ele...asa e omul...dar sentimentele...sentimentele pe care ti le port eu acum in suflet as vrea sa dispara...as vrea sa dispara ca orice necaz care de bine de rau oricat de incet tot trece...te lasa...te pirnde in mainile lui marsave....te tine acolo,te strange,te face sa suferi dar pana la urma iti da drumul...dar sentimentele?sentimentele de ce nu pot fii asa?de ce trebuie timp pentru a uita o persoana?timp...poate timp e prea putin spus...caci nu de timp e de ceea ce am eu nevoie ca sa te uit...ci sa imi gasesc eu puterea in mine sa trec peste ceea ce simt...dar oare am atata putere?banuiesc ca daca as avea acea putere nu m-as mai gandi la tine...nu m-ar mai interesa ce faci...daca te mai vad...cat te-ai schimbat...nu m-ar mai interesa ce imi spui cand ne intalnim intamplator...si nu as mai tremura de fiecare data cand te vad...ca apoi sa simt o fericire interioara pentru simplu fapt ca m-ai intrebat ce mai fac sau cine stie ce alt lucru complect banal...complect absurd...oare de unde vine puterea de a trece peste sentimente?cine le poate calca in picioare?cine?as da orice sa aflu...dar nu pot...nu pot si trebuie sa traiesc in incertitudine...incertitudinea daca voi putea vreodata sa te uit?!sa am puterea cand te vad pe strada intamplator si povestim in gandul meu sa zambesc doar zicand "a fost inca unul"...si nu cum e acum...cand imi trec mii de intrebari prin cap dintre care nu pot sa o pun pe niciuna...si nu pot sa nu am zambetul talamb pe fata...mii de emotii si mii de sperante...speranta ca poate mai este o sansa...

de aceea sper...sper ca dupa ce vei pleca totul va fi mai usor...sper ca e adevarat cliseul "ochii care nu se vad se uita"sper din tot sufletul...dar as vrea sa nu fie totul doar o speranta...pentru ca oricat timp ar trece fara sa te vad...oricat de sigura as fii ca te-am uitat definitiv...oricat de mult as crede ca am ajuns sa tin la altcineva....cand te revad realizez ca de fapt tot ce simt simt pentru tine...si oricare altul e langa mine il compar cu tine...il compar si mai rau de atat imi imaginez ca ai putea fii chiar tu in locul lui...si doare....doare rau...

te rog...m-ai strans destul...m-am chinuit destul...am suferit destul...da-mi drumul...te rog da-mi drumul...lasa-ma sa plec...nu mai pot...doare prea tare...nu vreau sa mai sper....nu vreau sa mai simt...nu vreau sa ma mai gandesc la tine...nu vreau...dar nu pot sa fac asta....asa ca te rog...salveaza-ma de mine insumi...lasa-ma sa plec....elibereaza-ma de tine...de sentimente de ganduri de tot...tot ce imi aminteste de tine...te rog mult......

Moi...et...

I've been to the place we first met....the place we used to call ours...but they've change it....do they know we are not the same anymore?

I felt it empty...altough it was really crowdy...I tasted from your glass the champagnie we used to drink that night....but I didn't like it....it was to dry...just like things between us now.... I was missing you....the way we danced....the way we drank...how we laughed....the time when you were calling me "baby"....when no one and nothing was between us....when we shared our dreams and shared your bed...The time we used to call "us"...but with every blink of an eye..I was realizing that nothing is like it was...the place...the people...the music...you...it was just not the same...They changed the decoration...i felt it cold...they've put new music...music I never heared before...but also one song...that one song that reminded me of us...we looked at eatchother....smilled and sang the lyrics...I wonder if you saw in my eyes how much I care about you.......

there is one thing they did not do...they didn't change us...we did...you did...you changed us both...both feelings....you know...yesterday for the very first time I felt love and hate at the same time...and...it hurt...I felt like going to the bathroom....close myself there and cry...cry and forget everything...but I couldn't...I run to the toillet and on the way there I met you. "You shouldn't smoke so much anymore...."u said...smilled at me and then sent me a kiss and left...

....Hey idiot...i'm smoking because of you...

Why can't it be the way it used to be that night?

Why can't you understand I still want you?

Why can't I simply forget you?

Why can't I simply ignore you?

Why are you always hurting me without knowing?

Why do I always feel lost when I see your smile?

Why can't you care about me too?

Why do I love you?....

Why were u my first and you don't even know that?

Why am I writting this?

Why....why does it have to be that way and why don't I have the courage to tell you all this face to face?

Why are you drinking Moyet without me?Don't you feel it dry too....?